Am plecat în China pe jumătate conștient de ce se va întâmpla acolo. De fapt, am plecat total relaxat pentru că știam de ce sunt capabili oamenii alături de care călătoream. Cu toate astea, ceea ce s-a întâmplat la Beijing mi-a depășit așteptările! Încă procesez feedback-ul incredibil pe care l-am primit…

Am plecat de acasă luni, 09.01.2017 în jurul orei 11:00 AM și ne-am urcat în primul avion la ora 13:00. Am ajuns în China pe data de 10:01.2017, la ora 10:30. 15 ore de zbor. Știu, nu vă iese calculul cum trebuie, dar cu escala și diferența de fus orar, cam ăsta ar fi rezultatul. 🙂

Am mers la Beijing cu mult entuziasm și un vis: că vom face un spectacol reușit. Că oamenii ne vor aprecia munca și că vom fi înțeleși la adevărata valoare a proiectului ambițios pe care l-am dus acolo: unul dintre cele mai cunoscute poeme românești, pe care l-am dramatizat și l-am transformat într-o piesă de teatru. Dar nu una oarecare, ci una total atipică: bilingvă (româno-chineză), în care actoria s-a îmbinat cu muzica și dansul contemporan, cu replici, trăiri, energie, prize spectaculoase, fericire. Îndrăzneți, știm! Nimeni nu a mai făcut asta cu o poezie de-a lui Eminescu. „Luceafărul”, prin definiție, e ceva sacru, iar dacă alegi să faci ceva cu el, trebuie să ai mare grijă. Mai ales că urma să fim judecați de alți poeți, de organizatori de spectacole, de oameni care respiră cultură. Dar eu nici nu am realizat asta până când nu a venit feedback-ul oficial.

După o primă reprezentație „de încălzire” la Beijing National Day School, unde condițiile chiar nu ne-au permis să ne desfășurăm la capacitate maximă, a sosit vremea reprezentației de la Drum West Theatre din Beijing, unde am dat tot ce am avut mai bun. Unde scena a fost a noastră! Am călcat pe ea cu încredere maximă și ne-am făcut treaba cum am știut mai bine. Și am simțit energia incredibilă dintre noi, chimia care s-a legat între mine și colegii mei, toți dornici să facem România mândră. Să nu dezamăgim oamenii care au crezut în noi și în acest proiect încă de la bun început.

Final de piesă. Oamenii aplaudă puternic. Toți sunt ridicați în picioare! Suntem emoționați. Facem plecăciunea și ne retragem în spate. Oamenii încă aplaudă. Ieșim din culise. Oamenii încă ne aplaudă. Wow! Chiar le-a plăcut. Le mulțumesc în engleză și chineză, după care iar ne retragem. Ce facem acum? Ieșim, întrebăm publicul? Hai să ieșim, vedem care e treaba.

Ieșim iar de după cortină, iar oamenii încep să ne asalteze: poze peste poze, selfie-uri, felicitări din toate direcțiile, persoane emoționate care ne dau feedback pozitiv, chinezi care vor să ne felicite într-o engleză greoaie, oameni care vin direct cu gura până la urechi și ne cer să facem poze cu ei. Sigur, cum să nu? Pentru asta suntem aici. Să vă arătăm că suntem prietenoși, talentați, muncitori, curajoși. Ca să vă impresionăm. Am reușit, din câte se vede. Incredibil. Am mai fost pe scenă și am mai făcut poze, am dat autografe și chestii de genul acesta, dar acum eram pe alt continent, într-o altă lume. Și i-am făcut pe oameni fericiți. Doamne, ce reușită!

După care au venit și păreri oficiale, din partea unor oameni din industria chineză:

„Astăzi am avut bucuria ca, la invitația D-lui ambasador Constantin Lupeanu, directorul Institutului Cultural Român de la Beijing, să văd spectacolul făcut după poemul Luceafărul al renumitului poet român Mihai Eminescu. În primul rând, s-a făcut simțită rezonanța emoțională a marii poezii – tema iubirii eterne ca un cer de stele orbitor, care parcă m-a învăluit și pe mine într-o poveste de dragoste amară. Un sentiment venit din realitate și din supra-real, un fulger răscolitor de lumină ca o iubire spulberată de vânt peste stânci, clipa iubirii care te face să guști eternitatea. Omenirii îi rămâne lamentul: voi trăiți într-o lume măruntă, la discreția sorții, iar eu, în lumea mea, mă simt nemuritor. Iubirea Luceafărului este iubirea însăși, iubire zdrobită, de o tristețe absolută. Iubirea l-a împins să treacă toate obstacolele, până la a renunța la lumina eternă, numai că iubirea este contradicție radicală și conflict și în ciuda iubirii profunde el se vede obligat să rămână în lumea cea eternă. Tinerii interpreți au reușit să prezinte cât se poate de viu publicului iubirea aceasta de zbatere infinită a inimii zdrobite, atingând un grad înalt de rezonanță emoțională. Un spectacol complex de înaltă creativitate, în care transpare simplitatea interioară care îndeamnă la reflecție și ne transmite îndemnul de a depăși cercul strâmt al vieții seculare, de a deschide perdeaua care ne acoperă privirea, de a tinde spre introspecție și a merge în întâmpinarea iubirii primare, pure. Spectacolul acesta ne-a arătat că nu există numai arginții lucitori și dorințele, ci și iubirea, iar puterea iubirii depășește nu numai granițele geografice și timpul, ci și spațiul cosmic, iubirea conține în ea tragedie și grandoare. Mai mult, această dramă reprezintă o cooperare între artiști români și chinezi, care au reușit să transmită în mod plenar și într-o formă artistică destul de complexă, prin forme artistice moderne ca dialogul și dansul, poezia unei mari lucrări literare. Acești tineri creatori au propus cu succes audienței o vizualizare a poeziei, au adaptat măiestrit o lucrare literară în artă teatrală de calitate, încât oamenii să primească și să înțeleagă mai bine caracteristicile artei de zile mari. Organizatorii acestei manifestări artistice au adus în cele mai bune condiții publicului chinez arta și cultura României.

Mulțumim pentru a ne fi prezentat reprezentanți de calitate înaltă ai artei și culturii europene. Pe marginea spectacolului românesc Luceafărul, 14 ianuarie 2017.

Cu stimă, Liu Guiqin, poet.” 

Uhm… WOW! Pe bune, eu sunt copleșit de așa cuvinte frumoase. Mai am! 🙂

„Cuvânt de mulțumire după spectacolul românesc Luceafărul de Mihai Eminescu

Astăzi, 14 ianuarie, la orele 15:00, la Teatrul de Vest Gulou din Beijing, am urmărit o piesă de teatru a unor actori români.
Am fost impresionată de piesa de teatru, de interpretarea actorilor, de poemul de dragoste romantic, plin de pasiune .
Un tablou minunat, o poveste de dragoste de mare adâncime.
Pe o vreme atât de rece, actorii au interpretat desculți, terminându-și spectacolul cu seriozitate, m-au făcut să-i admir, m-au mișcat profund.
Interpretarea actorilor a fost una clară, cu mișcări alese, îmbrăcămintea actrițele se asemăna cu îmbrăcămintea îngerilor, ele semănând cu niște îngeri, oferindu-le oamenilor frumusețe și lumină. Oamenilor le-a plăcut.
Chineza vorbită de povestitoarea Alina Chiriac a fost foarte bună. Ea este o actriță talentată.
Am fost mișcată de scenariul piesei, iar reprezentația lor de astăzi a fost foarte bună, interpretarea lor lăsându-mi o impresie adâncă, au fost plini de creativitate, au gâdilat auzul publicului.
Spectacolul a fost un succes.
Mulțumim domnului director Lupeanu pentru invitație, mulțumim celor cinci actori români, mulțumim angajaților ICR Beijing. Ați făcut din acest eveniment un regal artistic. Ne-ați făcut să petrecem o după amiază plăcută, ne-ați făcut să înțelegem cultura română, să înțelegem literatura română. Ne-ați lăsat o amintire greu de uitat. Ne-a plăcut de voi minunați actori români, vă invităm cu căldură să veniți din nou în China, să facem schimburi culturale.
Lan Hua, ziaristă, organizatoare de spectacole

 

Nu mai am ce să mai spun. De fapt, ba da! Îi mulțumesc din suflet domnului director Constantin Lupeanu că a crezut în ideea colegei mele, Alina, și în puterea ei de a aduna în jur o echipă de oameni capabili să facă un super spectacol la Beijing. Îi mulțumesc iubitei mele, Ana Novic, pentru costumele noastre asemănate cu „haine ale îngerilor”, dar și regizorului Răzvan Pârlog pentru că ne-a îndrumat și ne-a cizelat acolo unde am avut nevoie. Și că a crezut în ceea ce pusesem cap la cap atunci când el a intrat în hora noastră. Le mai mulțumesc și actorilor chinezi Huang Xu și Gong Jun pentru că s-au implicat și s-au adaptat imediat în grupul nostru. Ne-am cunoscut la Beijing și am reușit să facem ceva incredibil împreună, într-un timp extrem de scurt. E de la sine înțeles că le mulțumesc colegilor și prietenilor mei (Alina Chiriac, Andrada David, Oana Zara, Valentin Tînjală) pentru chimia perfectă dintre noi și pentru una dintre cele mai frumoase săptămâni din viața mea. 🙂 Cu Alina, Andrada și Vali m-am cunoscut în cadrul școlii de actorie InLight condusă de Alina Grigore, unde profesor coordonator ne-a fost Laura Manea, iar pe Oana am cunoscut-o mai bine chiar înainte de prezentarea Anei, unde a avut rolul principal. Așadar, credeți în visele voastre. Transformați-le în pasiuni, după care în realitate! Nu se știe niciodată în ce locuri frumoase vă va duce viața! 🙂

P.S: Iată cum a arătat drumul nostru de la București la Beijing:

Cu drag, DaddyCool!

Photographer: 王昭 / Wang Zhao

Lasa un mesaj

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.