„Copiii sunt autorii propriei educații”, încerca să spună Maria Montessori la începutul secolului 20. Perioadă în care a inventat o pedagogie care urmărea dobândirea treptată a autonomiei copilului, respectând în același timp individualitatea fiecăruia. Puneți, vă rog, accent pe acest cuvânt important: individualitate. Chiar dacă misiunea noastră, a părinților, este aceea de a le face cunoștință cu lumea înconjurătoare, cea pe care o vor descoperi și cu care vor interacționa încă din prima zi de viață, e foarte important să înțelegem că fiecare copil are propriul ritm.

Pentru fiecare dintre noi, începutul de orice fel reprezintă o perioadă de acomodare, de testare, de încercări, de stângăcie.

Fie că vorbim despre o relație, despre începutul școlii, începutul unui nou job și așa mai departe. Lumea din jurul nostru este o mare necunoscută, iar noi pornim în descoperirea ei cu pași mărunți. Ei bine, fix așa este și în cazul copiilor noștri.

Deși spuneam la începutul materialului faptul că Maria Montessori credea că autorii propriei educații sunt chiar copiii, noi suntem cei care îi vom ajuta să înțeleagă acest lucru. E misiunea noastră să le explicăm despre lucrurile pe care le vor descoperi de-a lungul vremii, despre faptul că au dreptul la propriile opinii și alegeri, să le dezvoltăm personalități puternice, capabile să ia decizii, să distingă binele de rău, să se apere, să devină cele mai bune versiuni ale lor.

Mulți părinți din România se confruntă cu o mentalitate limitată. Cu preconcepția conform căreia copiii foarte mici nu înțeleg nimic, așa că nu le acordă atenția necesară. Tocmai din acest motiv se trezesc în fața faptului împlinit atunci când observă că prichindeii au preluat obiceiuri nepotrivite, nu cunosc lumea din jurul lor și nu reușesc să țină pasul cu o perioadă în care totul se dezvoltă mult mai repede decât ne așteptăm.

Din punctul meu de vedere, educația ar trebui să înceapă încă din primele zile de viață, iar noi să integrăm lumea înconjurătoare în fiecare conversație pe care o avem alături de copiii noștri.

Astfel, procesul de învățare va fi unul extrem de natural, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Vă spun sincer, nu de puține ori ni s-a întâmplat și nouă să descoperim informații noi, documentându-ne pentru a i le explica lui Ingrid.

Suntem în era în care avem acces la informație absolut peste tot în jurul nostru, așadar lipsa ei nu mai poate fi o justificare pentru faptul că nu ne-am ocupat îndeajuns de bine de copiii noștri. Și pentru că noi am descoperit niște cărți care ne-au ajutat foarte mult să o facem pe Ingrid să înțeleagă și să interacționeze cu lumea înconjurătoare, îmi doresc să vin în ajutorul tuturor părinților care au nevoie, din acest punct de vedere.

Pe scurt, soluția este să le arătăm, să le povestim, să explorăm, să testăm. Și să repetăm toate aceste acțiuni zilnic sau săptămânal, în funcție de timpul fiecăruia. V-am spus și data trecută, educația începe de acasă și chiar nu e nevoie să așteptăm începerea grădiniței pentru stimularea copiilor din punct de vedere emoțional, fizic etc.

Haideți să ne invităm copiii să observe, să înțeleagă și să interacționeze cu lumea înconjurătoare, prin tot felul de informații și activități adaptate nivelului fiecăruia de înțelegere.

Foarte important, ar fi bine ca acestea să fie întotdeauna bazate pe lucruri care îi pasionează. Astfel, le vom stimula curiozitatea, empatia, respectul, iubirea, îi vom face să devină responsabili.

Ca să nu sune chiar SF ceea ce vă povestesc, vreau să vin în ajutorul vostru cu o serie de cărți pe care le puteți găsi în librării și care vor deveni, cu siguranță, prietenele voastre cele mai bune. 😊

Așa cum vă spuneam și data trecută, e foarte important ca animalele și natura să fie umanizate în fața copiilor. E mai simplu astfel să le explicăm diverse situații, pe care le vom regăsi și la oameni. Copiii nu vor dezvolta nicio teamă față de acestea, iar în același timp vor face cunoștință cu o mulțime de stări, situații, probleme și rezolvări.

Iată câteva exemple de cărți pentru copii care ne-au ajutat să îi facem lui Ingrid cunoștință cu lumea din jur.

Vă recomand seria de cărți „Micul Păianjen Firicel”, în care copiii vor învăța foarte multe. Despre prietenie, despre acceptare, despre gradele de rudenie, despre animalele de la fermă. Despre motivele pentru care copiii și adulții nu ar trebui să se teamă de păianjeni. Despre lumea dincolo de familia noastră. Despre cum să îți faci prieteni noi. Despre bucuria de a avea frați și cum e bine să ne comportăm cu bebelușii.

Noi îi citim lui Ingrid de multă vreme aceste cărți și a avut un efect foarte bun asupra ei.

Tot din această serie, recomand cartea „Te iubesc zi și noapte”, de Smriti Prasadam-Halls. Sau Alison Brown, „Prea mulți morcovi” de Katy Hudson ori „Lupul cel mare și lupul cel mic”, de Nadine Brun-Cosme și Olivier Tallec. Cele din urmă tratează tema prieteniei și de ce e benefic să împărțim lucruri cu oameni dragi sau să ajutăm atunci când e nevoie de noi.

„Te iubesc zi și noapte” e o carte atât de dragă nouă și cu ilustrații atât de simpatice că am dăruit-o tuturor prietenilor noștri care au copii. Eu chiar mi-am tatuat cele două personaje pe unul dintre brațe. 😊

Din punctul meu de vedere, trăim vremuri în care e important să ne creștem copiii cu un spirit civic foarte bine dezvoltat. Viitori adulți conștienți de importanța naturii în viața noastră. Despre beneficiile ei asupra sănătății și despre felul în care noi îi facem rău, voit sau nu.

Eu și Ana suntem îndrăgostiți profund de natură, așadar era normal să punem accent pe acest aspect, în ceea ce privește educația lui Ingrid.

Există multe cărți care le fac micuților cunoștință cu natura, cu animalele din pădure, cu animalele de la fermă etc. Recomandările mele pentru voi ar fi:

„E timpul să salvăm copacii”, de Nandika Chand. E o carte educativă despre copaci, importanța lor în viața noastră și efectele dezastruoase ale defrișării lor. E subțire, ușor de parcurs și de impact. Poate fi ușor prea directă pentru unii dintre voi, însă a avut un efect foarte bun asupra lui Ingrid. I-a stârnit curiozitatea și i-a dezvoltat și mai tare empatia față de plante.

Sunt pline librăriile cu multe cărți potrivite pentru copiii noștri, vârstele lor, etapele de dezvoltare prin care trec etc. Cele mai multe sunt ilustrate foarte simpatic, așadar îi vor atrage. Trebuie doar să încercăm să le facem cunoștință cu un spectru larg de informații interesante. Să vedem ce îi pasionează și să alegem în acea direcție. De la stări de spirit, jocuri de memorie, locuri de pe atlasul geografic etc. Toate acestea sunt perfecte pentru a ne ajuta să îi facem să înțeleagă și să interacționeze cu lumea înconjurătoare.

Fiindcă tot ce v-am scris mai sus presupune interacțiunea constantă dintre voi și copii, avem așadar noi modalități prin care relația dintre părinți și copii este ajutată să devină mai bună, mai sudată, mai armonioasă.

Bineînțeles, toate informațiile pe care le livrați copiilor din cărți și cultura voastră generală trebuie urmate de experiențe reale. De aventuri, de exemple din jurul lor. Creați-le amintiri de neuitat. Călătoriți cu ei, explorați și bucurați-vă de cei mai frumoși ani din viața voastră. Veți dezvolta astfel viitori adulți curioși. Vor fi însetați de cunoaștere, implicați social, empatici. Și, cel mai important, bucuroși să trăiască la maxim fiecare zi a vieții lor. Iar aceste lucruri reprezintă o mare realizare.

Dacă nu aveți idee ce fel de activități să faceți alături de ei, iată câteva variante:

• Călătoriți în natură și explicați-le ce reprezintă tot ceea ce descoperiți: plante, pomi, munți, lacuri etc.
• Mergeți împreună la ferme de animale și explicați-le despre fiecare în parte: nume, rol, importanță pentru om și natură etc.
• Încercați diverse activități care îi pot ajuta să se și dezvolte fizic, pe lângă faptul că descoperă lumea: călăritul, înotul, drumeții pe munte, diverse sporturi de iarnă etc.

Spor la bounding. 😊

Pentru alte articole legate de Parenting, Călătorii sau Stil de viață, dați click pe cuvinte! 🙂

Cu drag, DaddyCool!