În timp ce scriu acest articol, am în minte episoade din viața mea în care am luptat cu starea mea și cu modul în care societatea privește atât mamele, cât și tații. Da, am suferit și cu dificultate am reușit să înțeleg și să accept ceea ce am simțit. Nu sunt genul de persoană care se plânge sau se victimizează, dar sunt om și simt durerea, chiar dacă sunt bărbat și tată. Însă înainte de a deveni tată, am citit enorm și m-am documentat cu privire la posibilele tulburări de acest gen la mame. Am încercat să fiu puternic și să ignor starea mea de bine.
Mă gândesc adesea că am ajuns în această stare de vulnerabilitate din cauză că, în general, nu se discută despre astfel de situații în ceea ce privește tații.
Am hotărât să încerc să schimb acest aspect, deși sunt conștient că va fi o luptă dificilă. Am mers chiar mai departe și m-am informat despre modul în care depresia postnatală la tați este abordată în societățile mai dezvoltate. Din păcate, nici în țările din Europa de Vest situația nu stă mai bine. Este o realitate tristă și dificil de acceptat, mai ales că aveam așteptări și căutam modele de succes în țările occidentale.
În ciuda acestei realități dure, am început să scriu o serie de articole care își propun să scoată în evidență acest fenomen. Am vorbit despre impactul lipsei de conștientizare asupra noastră, a bărbaților, în primul rând. Spun ,,în primul rând” deoarece orice problemă de sănătate fizică sau mentală afectează întreaga familie.
Am adoptat această poziție. Am împărtășit experiența mea, deși orice bărbat care trece prin ceea ce am trăit eu înțelege cât de dificil este să împărtășești astfel de momente din viața ta. Am primit multe mesaje de încurajare, susținere, propuneri de proiecte, mărturii personale, dar și critici. Am primit mesaje precum: ,,Cum poți compara ceea ce simte o mamă cu ceea ce simte un tată?!”; ,,Ce trăiește o mama, din punct de vedere hormonal, nu poate fi trăit de un tată.” și lista ar putea continua.
Nu mi-am propus niciodată să compar suferința mamelor cu cea a taților.
Este evident că nu mi-am propus niciodată să compar suferința mamelor cu cea a taților. Nu mi-am propus să minimizez eforturile mamei. Și, bineînțeles, înțeleg că suntem diferiți din punct de vedere hormonal, fizic și psihic.
Niciodată nu am avut intenția să fac o paralelă între suferința mamei și suferința tatălui. Ceea ce doresc să fie înțeles este că astfel de comentarii pot determina mulți oameni să-și ascundă și mai mult sentimentele și să nu vorbească despre posibila lor depresie.
Există numeroși factori de risc potențiali care pot contribui la dezvoltarea depresiei postpartum la bărbați, inclusiv istoricul de depresie, neînțelegerile conjugale, sărăcia, depresia maternă și sarcina neplanificată. Lipsa somnului și schimbarea rutinei zilnice au fost corelate cu simptomele depresive la femei. Cu toate acestea, acești factori pot influența și starea de bine a bărbatului. Această afirmație este susținută de articolul ,,Postpartum Depression in Men”.
Există studii conform cărora și tații pot experimenta schimbări hormonale în timpul sarcinii și în primele câteva luni după nașterea copilului. Multe dintre aceste schimbări hormonale contribuie la formarea unei relații strânse tată-copil.
Conform unui studiu intitulat ,,Sad Dads”, semnat de Kim și Swain, schimbările hormonale la bărbați constau în scăderea nivelurilor de testosteron la tătici. Acești factori contribuie la reacții de calmitate atunci când bebelușul plânge. Schimbările hormonale, precum creșterea nivelului de estrogen, creșterea nivelului de cortizol, creșterea nivelului de vasopresină și creșterea nivelului de prolactină sunt asociate cu stabilirea unei legături tată-nou-născut.
Cu toate acestea, aceste schimbări hormonale afectează tatăl și pot duce la episoade de depresie. Cu alte cuvinte, există studii de specialitate care susțin faptul că tații sunt și ei afectați din punct de vedere hormonal și că pot experimenta și ei depresia, ca urmare a schimbărilor hormonale. Se pare că un nivel scăzut de testosteron are efect direct asupra simptomelor depresive.
În ceea ce privește efectele adverse ale depresiei postpartum la tați, în articolul „The Effects of Early Paternal Depression on Children’s Development” se concluzionează că depresia la tați poate avea efecte adverse asupra dezvoltării copilului. Un copil al cărui tată a suferit de episoade depresive, în primul său an de viață, va fi afectat din punct de vedere al dezvoltării emoționale și al relaționării cu alții.
Prin urmare, trebuie să avem mare grijă când emitem judecăți de valoare cu privire la depresia postpartum la tați. Nu doar că există studii de specialitate care susțin această afecțiune, dar aceste studii au demonstrat că și tații sunt afectați hormonal. În plus, o depresie netratată la tați are efecte nu tocmai plăcute și asupra dezvoltării armonioase a copilului. Totodată, punând la zid un tata care nu este bine din punct de vedere al sănătății mintale, nu facem decât să înrăutățim starea lui.
P.S. Dacă și tu cunoști un tată care are depresie, distribuie acest articol și încurajează-l să caute ajutor specializat!
Cu drag,
Robert
Mă puteți urmări și pe:
