„Cât mai sus, veverițo” va fi, cu siguranță, răspunsul pe care îl va primi Ingrid din partea noastră atunci când va fi momentul!
Cel mai important lucru în evoluția unui copil mi se pare sprijinul pe care îl primește din partea părinților. Avântul cu care va avea curaj să se implice în toate situațiile cu care se va confrunta depinde fix de acest lucru.
Fii alături de copilul tău la fiecare pas din evoluția lui și arată-i că, indiferent de ce se va întâmpla, vei fi întotdeauna acolo, sprijinindu-l.
Trăim în epoca vitezei și într-o perioadă în care lumea pune cariera pe primul loc. În care nu avem timp să facem copii ori, dacă îi facem, nu prea avem timp de ei. Trist, dacă mă întrebi pe mine.
E perfect normal să ne dorim o carieră, dar ce te faci când aceasta ia locul copilului și:
1 – Te trezești prea târziu ca să îți întemeiezi o familie?
2 – Ai un copil, dar îți dai seama că sunteți ca doi străini?
3 – Ai statutul social, lucrurile materiale și situația financiară pe care ți le-ai dorit întotdeauna, dar nu ai cu cine să le împarți?
Aud tot mai des de părinți prea ocupați ca să mai acorde timp copiilor, mai ales celor mici. „Oricum nu înțeleg mare lucru acum”, spun ei. Mda, perfect FALS, ca să spun așa.
Din experiența timpului petrecut alături de Ingrid, am realizat că un copil simte orice fel de energie din partea părinților. Și că timpul trece extrem de repede.
Iar dacă tot pretind că trag pentru familie, fiind cea mai importantă pentru mine, ar fi bine ca asta să se simtă și în casă, nu numai în orele pe care le petrec muncind. Logic, nu?
Am mai realizat cât de important este să îi inspiri curaj, încă din prima zi de viață.
Să îi zâmbești zilnic pentru că și el o va face înapoi, să îl încurajezi să se miște, să „vorbească”, chiar dacă în primul an sunt doar niște sunete fără prea mult sens. Ba, din contră, pe limba copilului au cel mai mare sens.
Dacă mă întrebi pe mine, cele mai tari momente din timpul zilei sunt cele în care eu și Ingrid ne conversăm de mama focului. Eu îi spun chestii, ea îmi răspunde foarte implicată: „Gaga, Gugu, Chhh, Ehhh, Aaaa”. Cred că niciodată nu am primit răspunsuri mai prompte și mai hotărâte. 🙂
Păi, dacă de la 3 luni avem deja conversații atât de interesante, imaginează-ți cum vom fi pe la 3 ani. 🙂
Știi de ce vorbesc tot timpul în avans în privința momentelor pe care le voi trăi alături de Ingrid? Pentru că le vizualizez și știu sigur că așa se vor întâmpla.
Și mai știu exact, încă de pe acum, felul în care noi vom relaționa. Și că o voi încuraja întotdeauna să experimenteze. Să fie curioasă! Să călătorească! Să viseze! Să sară! Cât mai sus!
Și mai știi ce? Dacă va fi un lucru pe care i-l voi repeta obsesiv copilului meu (copiilor, de fapt, pentru că vor mai urma și alții), acela va fi să-și deschidă larg aripile și să zboare cât mai sus! Iar dacă se întâmplă să cadă, noi vom fi întotdeauna jos să-i prindem și îi vom încuraja să încerce din nou! 😀
){kind=link}