Ana Nicolescu este prietena mea de ani buni, iar între timp cariera ei a luat o turnură foarte interesantă. De la presa scrisă și organizări de evenimente, a devenit Business Coach și Educational Ambassador, lucrează cu o mulțime de antreprenori, iar unul dintre subiectele fierbinți ale sesiunilor de coaching îl reprezintă banii.
Am vrut să povestesc alături de ea despre ce reprezintă banii pentru bărbați, dacă noi îi vedem diferit, față de femei, despre gândiri limitative, despre cum punem valoare pe serviciile pe care le putem oferi celorlalți și despre tiparul (dacă există) comportamental al unui bărbat care trece printr-un divorț. Ar fi multe de povestit pe seama acestui subiect, iar Ana este prima persoană care încearcă să facă (pentru mine și sper că și pentru voi) un pic de lumină.
Vă invit cu drag să parcurgeți interviul și să veniți cu feedback înapoi către noi.
Mulțumim mult, Anca Ghinea, pentru că ne-ai facilitat accesul la așa resurse valoroase.
Divorțul reprezintă o etapă care modifică tot. Inclusiv financiar. Din perspectiva ta, cum ar trebui să se raporteze un bărbat care trece printr-o separare, la acest aspect?
Ana Nicolescu: De unde să încep? Hai să facem un traseu. Niște pași.
- Indiferent că suntem femei sau bărbați, divorțați sau nu, e bine să înțelegem ce sunt banii pentru noi și cum ne raportăm la ei. Sunt energie, sunt scop, sunt mijloc? Asta ne influențează deciziile și comportamentul.
- Să înțelegem apoi care sunt tiparele noastre financiare. Ce e al nostru și am obținut prin proprie experiență și ce am preluat de la părinți ca și credințe, mituri, preconcepții. Poate ești tentat să spui că nu are importanță asta, dar în lucrul meu cu antreprenorii, de aici apar multe blocaje. De la poveștile care ne-au fost spuse, ni le-am însușit și acționăm ca și cum ar fi adevărate: banu-i ochiul dracului.
- Să avem minime noțiuni de educație financiară: venituri, fondul de urgență, fondul de siguranță, cheltuieli, donații, investiții, care sunt sursele prin care ne vin bani (salariu, chirii, dividende etc).
- Să ne valorizăm pe noi și cât (avem curaj să) cerem pe serviciile noastre. Și aici e o discuție amplă despre autocunoaștere. Dar ajungem mai încolo la ea.
- Când vine vorba de un divorț, intervin multe lucruri și nu gândim tocmai obiectiv. Tindem să amestecăm emoțiile cu acțiunile. Ego-ul, negarea, furia intervin și deciziile, de multe ori, nu ne onorează. Însă câteva aspecte consider că sunt esențiale:
- Este important să ai perspectiva asta: tot ce ați produs ca bani sau alte bunuri în timpul căsniciei, le-ați produs împreună, deci le împărțiți în mod egal. La final de căsnicie, cu toate că ce se împarte sunt banii, casele, mașinile și programul copiilor, acest partaj este în puține cazuri 100% obiectiv. De ce?
Să presupunem că ați cumpărat o casă în timpul căsniciei, în timp ce soția era în concediu de creștere al copilului. La partaj o să-i spui că ea nu a contribuit cu nimic, că aceia erau banii tăi, tu munceai, ea stătea acasă. Deci nu are dreptul la nimic. Ba chiar îți este datoare și pentru altă casă în care va rămâne ea cu copiii voștri.
- Un alt aspect important este să înțelegi că suma de bani pe care o dai lunar este pentru copiii tăi. Nu pentru fosta ta soție. Dă-i banii la timp, nu te coborî atât de jos încât să o pui să tragă ea de tine jumătate de lună să dai banii. Și în niciun caz nu amenința că dacă nu e mulțumită așa, poți să nu mai dai deloc. Nu ești un bărbat aici, ești un adolescent necrescut, neasumat și deconectat.
- Știi ce zicea Liz în filmul Mănâncă, Roagă-te, Iubește, că adevăratul caracter al unui om îl vezi la divorț. Chiar dacă tu și mama copiilor ați ajuns la concluzia că nu mai puteți să fiți un cuplu, aveți datoria să fiți părinți și să le asigurați împreună copiilor măcar nevoile.
- Așadar, concluzia la întrebarea despre cum ar fi bine ca un bărbat să se raporteze la zona financiară într-un divorț, cu asumare, maturitate și responsabilitate.
Sigur că există și bărbați divorțați care sunt maturi și responsabili și își împlinesc cu onoare rolul de tată cu bucurie și recunoștință atât financiar, cât și ca prezență și susținere pentru copiii lor. Rara avis.
Banii însemnau în trecut masculinitate. Bărbatul era cel care oferea, făcea rost de resurse. Astăzi lucrurile stau diferit. Există competiție financiară între bărbați și femei (în cuplu)?
Ana Nicolescu: Da, bărbatul aducea abundența, iar femeia gestiona abundența, casa și copiii. Și era un echilibru. O armonie. Fiecare își știa rolul. Astăzi rolurile s-au amestecat. Din perspectiva mea și din experiența mea cu clienții care vin în coaching, de cele mai multe ori există competiție financiară între femei și bărbați. Bărbatul vrea să fie în continuare, chiar dacă uneori nu recunoaște sau nu își dă seama, cel care aduce abundența, iar femeia nu mai vrea doar să gestioneze abundența, ci să o și producă. De ce? Pentru că vrea să fie liberă. Să nu depindă de bărbatul ei.
Atunci începe să-și acceseze propria energie masculină, care presupune acțiune, planuri, strategii, își face un business, începe să câștige bani pe cont propriu, devine independentă. Poate chiar să devină liberă oricând. Și asta e amenințător pentru bărbat.
Sunt cazuri în care femeia muncește pe un salariu mare și bărbatul stă acasă și crește copiii. Rolurile se inversează și fiecare dintre ei vede cealaltă parte a poveștii.
Eu cred că această competiție pe care bărbații o simt se rezumă la independență și la frica de a nu mai deține controlul. Activează mult rana de abandon.
Dacă da, cum afectează ea stima de sine a unui bărbat din perspectiva încrederii că poate face bani?
Ana Nicolescu: Cum ziceam, consider că i se activează rana de abandon. Nu toți o au, de aceea nu în toate cuplurile apare competiția. Iar referitor la stima de sine sunt două aspecte:
- Ai încredere în tine că ești valoros. Pune accent pe valori, pe conectare, pe iubirea dintre voi, pe sprijinul reciproc. În relații sunt etape și etape. Uneori poți tu să câștigi mai mult, apoi soția ta, e un drum sinusoidal. E important să vedeți dincolo de bani.
- Rezolvă rana de abandon cu un coach, un terapeut sa în cadrul unui program de autocunoaștere. Vezi de unde vine, ce povești ți-ai spus și cum te-au influențat. Care a fost impactul și cum ai luat decizii pe baza acestei răni.
Ce trebuie să știm, noi bărbații, musai despre bani?
Ana Nicolescu: Ce trebuie să știm cu toții despre bani, din perspectiva mea, este că:
- Ei au legătură cu felul în care ne percepem. Cât de valoroși ne simțim. Cu toate astea, nu arată mereu valoarea unui om.
- Vezi care e tiparul tău financiar, ce ai preluat ca preconcepții transgenerațional. Plus care e tiparul tău, prin care cheltuiești banii.
- Sunt energie care circulă și e bine să îi circulăm.
- Putem să-i punem să lucreze ei pentru noi (prin investiții).
Ce trebuie să uităm despre bani?
Ana Nicolescu: Ar trebui să uităm că sunt ochiul dracului. Că n-aduc fericirea. Că se fac doar dacă faci lucruri murdare. Astea sunt portițe prin care fugim de ei. Prin ele ne justificăm că nu cerem un preț corect sau o mărire de salariu. Și de ce facem asta? Pentru că nu credem că merităm. Nu ne simțim valoroși. Nu aroganți, atenție, valoroși.
Ce strategii sănătoase ar trebui să dețină un bărbat? Și aici aș vrea să vorbim despre etape 20-30 de ani, 30-40 de ani, 40-50+.
Ana Nicolescu: Cred, ca și tine, că educația financiară este bine să înceapă din copilărie. Câteva recomandări esențiale pentru orice vârstă:
- plătește-te întâi pe tine, adică din salariu pune de-o parte o sumă pentru tine.
- pune lunar o sumă de bani pentru fondul de urgență (în caz că se strică frigiderul, mașina de spălat etc) și pentru fondul de siguranță (să ai în cont echivalentul a 3 – 6 salarii în caz că rămâifără job de pe-o zi pe alta).
- pune 10% lunar pentru donații.
- plătește facturile la zi.
- economisește pentru vacanță.
- economisește pentru vise mărețe (casă, mașină, relocare etc).
- când devii părinte, deschide un cont pentru copii și alimentează-l lunar, cât de puțin.
- optează pentru un plan de economisire pentru pensie. Știu, dacă ai 20 de ani, e departe pensia, dar crede-mă că timpul trece așa de repede. În plus, gândește-te dacă va mai fi forță de muncă aptă atunci să-ți plătească ție o pensie decentă.
- Dacă ai în jur de 60 de ani, nu te pregăti resemnat pentru pensie. Noi, românii, avem obiceiul macabru ca după pensionare să strângem bani pentru înmormântare. Ne luăm loc de veci. Oh, Doamne! Ne setăm pentru depresie. Cum ar fi să te setezi pentru călătorii? Să pui bani de-o parte, mai din timp, dinainte de pensionare, să vezi lumea. Să călătorești în locurile în care nu ai apucat să mergi că ai muncit toată viața? Cum se schimbă starea ta?
- Atenție la banii risipiți: fumat, băut, jocuri de noroc. Poate nu par mulți dacă te rezumi la un singur pachet de țigări. Dar hai să facem un calcul. 24 lei X 365 zile/an = 8 760 lei/an X 30 ani (deși e posibil să fumezi mai mult de 30 de ani) = 262 860 lei / 5 = 52 572 euro. Cu alte cuvinte, în 30 de ani, fumezi o garsonieră. Ca să nu mai punem la socoteală prețul tratamentului pentru diferite boli cauzate de fumat. Am trece, probabil, la un apartament cu două camere.
De ce ne este frică să cerem prețul corect pentru serviciile noastre?
Ana Nicolescu: Pentru că nu ne vedem pe noi. Nu știm cine suntem. Ne-am făcut de-a lungul timpului atât de mici ca să încăpem în rigorile familiei, ale școlii, ale societății, încât nu ne mai vedem. Ne-am camuflat cu atâtea măști, am ridicat atâtea ziduri, încât nici nu mai știm cine suntem fără toate astea.
Nu, nu, nu suntem măștile pe care le afișăm zi de zi.
Dincolo de ele e o ființă radioasă, un copil de 8 ani căruia i-au spus părinții că strică tot în jurul lui, de ce nu poate să fie ca fratele lui mai mic. Sau un copil de 9 ani de care au râs colegii când a răspuns greșit și a luat decizia să nu mai vorbească niciodată în public, spunându-și despre el că nu e suficient de bun. Sau unul de 13 ani căruia profesoara de română i-a spus că nu o să se aleagă nimic de el. Toți acești copii răniți au luat niște decizii atunci și și-au spus ceva despre ei. În mare parte că nu sunt valoroși. Că nu sunt buni. Că nu fac lucrurile bine. Și toată viața încearcă să-și demonstreze că au dreptate. Iar din postura unui copil rănit de 8 ani, nu ai cum să ceri prețul corect. Educația ontologică te ghidează să vezi foarte clar ce ți s-a întâmplat, ce ți-ai spus și cum ai acționat.
E nevoie să mergi la coaching sau la un psiholog sau într-un program de autocunoaștere ca să vezi în primul rând că un copil de 8 ani încă îți dictează deciziile în viață, să te împaci cu asta, să vezi care este impactul și apoi să ai curaj să crești.
Nu e bla bla, te asigur, este doar drumul ăsta greu, dureros, care cere mult curaj și asumare. Iar când tu o să te vezi prima oară, o să știi că meriți, o să te îndrăgostești de tine (nu la modul narcisist) și o să știi ce valoare aduci tu oamenilor în viețile lor. Și o să vrei să aduci cât mai multă valoare prin harul tău. Iar asta o să-ți aducă automat prosperitate.
Vezi drumul ăsta?
Poți să te resetezi financiar la orice vârstă?
Ana Nicolescu: Din punctul meu de vedere, da. Cu condiția ca această resetare financiară să fie rezultatul unei resetări interioare. Ca cea de care ziceam mai sus.
Care sunt cele mai nocive gânduri legate de bani?
Ana Nicolescu: Banu-i ochiul dracului. Banii sunt murdari. Cei care au bani fac lucruri necurate. Și mai sunt, le văd în coaching la clienții mei antreprenori: dacă am o meserie spirituală nu pot să cer bani. Doar că tu nu ceri bani pe harul tău, ci pe întreaga infrastructură care te aduce până în punctul în care să-ți pui în practică harul: echipă, site, ad-uri, pagini de social media etc.
Cu drag,
Robert
Mă puteți urmări și pe:
