Da, visele nu se termină niciodată, iar timpul îl scurtăm chiar noi. Mă întreb, dacă timpul este atât de prețios, oare de ce nu îl prețuim mai mult?

Nu am mai scris de atât de mult timp, încât am crezut că DaddyCool îmi va desființa rubrica. Dar în tot acest timp am căutat și am desoperit emoții. Unele uitate, altele neimaginate, unele pozitive iar altele mai puțin.

Am plâns, poate mai mult decât o fac de obicei.  Aproape la fel de mult ca în timpul sarcinii. Am observat. Am realizat că a fost drastic să aleg să mă opresc brusc din tot ce am realizat în ultimii 10 ani, m-am panicat și am ales să fac altceva. Însă a fost o alegere grăbită și nepotrivită. Un pas care mă ducea spre nicăieri. M-am simțit pierdută. Uneori goală pe interior, alteori puternică și încrezătoare. Am fost și sunt mereu iubită. Te iubesc, iubitule!

Sunt recunoscătoare și conștientă că, fără iubire, nimic nu funcționează. Noi suntem o forță! Mi-am dorit atât de mult să fiu eu încât am simțit că m-am îndepărtat de mine. M-a derutat tot. Apoi, când am simțit că nu mai pot mima că sunt bine, nu mi-a rămas decât o ultimă opțiune: să îmi accept și să îmi asum slăbiciunile, eșecul, haosul. Să fac o mare curățenie și să trag aer în piept. Să respir.

Am pus capăt și am început să construiesc iar, de data asta în locul potrivit, în armonie cu tot ce mă înconjoară, așa cum mă imaginam. Meditație și yoga. Liniște. Iubire și lumină. Timp. Timp pentru mine, cu mine și gândurile mele. Toate acestea mă ajută să mă așez.

Timpul m-a ajutat să-mi dau seama că am luat decizii greșite, dar pe de altă parte tot el mi-a arătat că iubirea ne ajută trecem peste orice. Mă bucur să am parte de toată iubirea de care am nevoie.

Azi este liniște. Am atelierul meu. Azi accept că o nouă etapă a început, abia acum. Abia acum furtuna s-a oprit. Culeg din urma ei. El este lângă mine. A fost lângă mine mereu. Uneori l-am rănit. Nu am vrut, dar așa am făcut. Dar el a rămas lângă mine, cu mine, pentru noi! Mulțumesc, iubitule! Și te rog să mă ierți! Uite, am scris primul meu articol în Word! Mă rog, transcris după ce l-am scris pe foaie, așa cum mă inspiră pe mine. 🙂

Vă spuneam că am observat. Da. Într-o zi am ascultat Robbie Williams pe stradă și am plâns. Am plâns de fericire, cu gândul la momentele frumoase, petrecute pe muzica lui, dar și de tristețe că acum muzica are alt sens. Nimeni nu mai are timp pentru momente simple, totul este pe grabă. Timpul nu mai înseamnă fericire, acum timpul înseamnă bani.

Mi-ar plăcea să nu mai acuzăm timpul că fuge, ci să fim în armonie cu el!

Am plâns de emoție, de bucurie și de recunoștință acum câteva zile, la concertul lui Jessie J de la Electric Castle. A fost primul nostru concert împreună cu Ingrid. Deși am avut emoții că o va deranja sunetul puternic, energia acestei artiste, unică în lume, a cucerit-o! Mă întreba după fiecare piesă dacă mai cântă pentru că vrea să o mai asculte. La final, ne-a spus că vrea să fie și ea fetiță mare, să cânte pe scenă! Am lăcrimat de fericire! 🙂

Misiunea noastră ca părinți este atât de importantă! Noi le putem da copiilor o direcție sănătoasă fiindcă de la noi se inspiră viitorii adulți. Este important să fim conștienți de asta și să încercăm, pe cât se poate, să fim cea mai bună versiune a noastră. Pentru noi și, mai ales, pentru ei! Știți ce îmi doresc pentru noi, toți oamenii? Îmi doresc să ieșim mai mult afară la iarbă verde. Să iubim mai mult copacii! Să fim mai buni, mai simpli și mai puțin grăbiți! Să nu mai acuzăm timpul că fuge, ci să fim în armonie cu el!

Vă las cu bine, cu zâmbetul pe buze și cele mai sincere emoții! Am revenit de-a binelea. 🙂

Cu drag, MommyCool.