Se spune că fiecare dintre noi „merge pe calea lui”. Adică avem un drum fictiv pe care îl vom parcurge până la destinația care ne-a fost aleasă. Dar care e treaba referitoarea la calea aceasta și cine o alege pentru noi?
Eu cred că noi suntem cei care alegem calea și, poate fără să ne dăm seama, decidem în ce fel va decurge viața noastră. Ne creăm obiceiuri, ne construim comportamente într-un fel sau altul, ne căutăm scuze atunci când o dăm în bară. Pentru că, da, cam asta facem de cele mai multe ori.
Vreau să vă spun o poveste dură din viața mea, inspirată fiind de femeia roșcată care a ales calea greșită și, în urmă cu o săptămână, ne-a invadat spațiul personal ca să fure.
„Vreau să vă spun o poveste dură din viața mea. Am fost inspirată de femeia roșcată care a ales calea greșită și ne-a invadat spațiul personal ca să fure, acum o săptămână!”
În urmă cu 18 ani, atunci când aveam doar 15, am ales să fug de acasă. Am făcut asta pentru că nu îmi mai plăcea deloc acolo. Mai exact, nu îmi plăcea deloc tratamentul violent, fizic și verbal, pe care tatăl meu îl aplica foarte des. Atât mie, cât și restului familiei. Inclusiv cățelului pe care îl aveam la vremea respectivă.
Îmi amintesc perfect că, la vârsta la care alte fete visau la rochițe sau la discotecă, eu îmi doream doar liniște. Nu vreau să intru în mai multe detalii pentru că e încă o rană care mă doare. Dar ceea ce vreau să vă spun este că am fost fericită de la 3 luni, la 7 ani, în perioada în care am locuit la bunicii mei. Apoi am dat piept cu cea mai cruntă realitate, iar trecerea nu a fost deloc una plăcută. 🙂
„În urmă cu 18 ani am ales să fug de acasă. Motivul? Tratamentul violent, fizic și verbal, pe care tatăl meu îl aplica…”
Așa cum vă spuneam, la 15 ani am decis să iau viața în piept și am fugit. Din păcate, chiar la mama tatălui meu, iar asta nu a fost deloc o idee prea bună. În câteva ore, tata m-a descoperit și m-a luat acasă. :)) Abia după alți 3 ani neplăcuți, am decis să mai încerc o dată treaba cu fugitul. De data aceasta, eram majoră, iar totul a decurs mult mai bine. De fapt, de la acest moment mi s-a schimbat complet viața.
După ce am plecat de acasă, am simțit că sunt liberă, pe cont propriu. Că am parte de liniștea mult visată. Că pot să îmi aleg singură calea pe care vreau să merg. Am stat câteva luni în Tulcea și Constanța, iar la un moment dat am simțit că o iau într-o direcție nepotrivită. Pe calea greșită, cum ar spune unii. Am conștientizat că nu mă aflu într-un loc bun din punct de vedere spiritual, așa că am ales să mă retrag la țară. Să mă întorc la bunicii mei. La Gina, mătușa mea, care mi-a oferit ajutor necondiționat. Acum locuiește cu noi și are grijă de Ingrid. E bona și prietena ei cea mai bună. 🙂
„La un moment dat, am simțit că nu sunt pe calea cea bună. M-am retras la bunici, unde am lucrat la abator. Mergeam prin frig și lucram câte 12 ore pe zi…”
Întoarsă la țară, am muncit la abatorul din sat preț de câteva luni. Am vrut să strâng bani ca să mă pot întoarce la oraș și să fac ceva cu viața mea. A fost cea mai grea iarnă din viața mea. Mergeam la abator pe jos, dintr-un capăt în altul al satului, cu 4 straturi de haine pe mine. Iar acolo munceam câte 12 ore pe zi. A fost greu, dar în același timp o lecție foarte prețioasă pentru mine. O experiență care m-a adus cu picioarele pe pământ. M-a ajutat să îmi amintesc exact cine sunt și unde vreau să ajung.
Acum 18 ani visam să ajung Ana de azi. Am ales să nu mă droghez, să nu mă prostituez, să nu fur, să nu mint. Am ales să fiu modestă, iar asta este cea mai importantă calitate a unui om, din punctul meu de vedere.
Calitate pe care fata roșcată care ne-a invadat curtea recent nu o avea. Ea a ales calea drogurilor, a minciunii, a furtului, a agresiunii. Iar în ochii mei astfel de oameni sunt pierduți. Oamenii ca ea sunt slabi, iar pentru ei nu am nici un fel de compasiune. Oamenii slabi aleg calea ușoară. Cei puternici aleg să lupte până în pânzele albe pentru ceea ce își doresc. Nu se lasă niciodată pradă eșecului. Nu aleg să fure, să înșele, să fie violenți doar pentru confortul lor rapid.
„Oamenii slabi aleg calea ușoară. Cei puternici aleg să lupte până în pânzele albe pentru ceea ce își doresc.”
Eu cred că noi alegem calea pe care urmează să mergem și suntem singurii responsabili de felul în care viața noastră se conturează. Noi alegem ce urmează să fim atunci când creștem. Nu e sănătos să dăm vina nici pe părinți, nici pe bunici, nici pe frați, nici pe societate. Nu există alți responsabili pentru ceea ce suntem, în afară de noi.
Dacă simțim că nu suntem pe calea cea bună, putem oricând să ne schimbăm conștient traseul. Să devenim mai buni. Să evoluăm și să fim un exemplu pozitiv pentru cei din jur. Și, mai ales, pentru copiii noștri.
Viața nu este mereu ușoară, dar poate că nici nu trebuie să fie așa. Ea vine cu provocări, cu lecții, cu experiențe de tot felul. Mi-ar plăcea o lume mai bună, evident. Mi-ar plăcea ca oamenii să fie mai prezenți, mai simpli, mai… oameni. Ar fi minunat să ne simțim mai în siguranță acasă, mai relaxați pe stradă.
„Noi alegem cine suntem și ce urmează să devenim! Nu există alți responsabili pentru ceea ce suntem, în afară de noi.”
Eu am ales să iau toate experiențele din trecut și să le transform în energia care m-a conturat în omul de azi. La care mai am de lucrat, dar cu care sunt împăcată.
Dragilor, nu lăsați furia, frustrările și neîmplinirile să vă conducă. Fiți voi stăpânii lor. Cei care dețin controlul, cei care decid și care aleg calea cea mai potrivită. 🙂
Cu drag, MommyCool
Foto: Ciprian Strugariu
Make-up: Ana Cucuta
Hair: Livia Berceanu/ Le Grand Art
