Trăim în epoca vitezei, a tehnologiei și a timpului lipsă, așa că nu-i de mirare faptul că mulți dintre oameni au uitat cum e să se bucure cu adevărat de micile plăceri ale vieții. Să-și dea voie să trăiască emoție pură, sentimente dintre cele mai nobile și să-și arate vulnerabilitatea.
Care face parte din noi, oricât de duri vrem să părem. Recent am primit propunerea de a susține un proiect inedit despre iubire prin intermediul poeziei și l-am acceptat cu drag pentru că sunt un romantic incurabil. Și cred cu tărie că romantismul nu a murit! 🙂
Am acceptat rovocarea celor de la Julius Meinl și ne-am alăturat proiectului „Poezie în doi”, un manifest menit să aducă mai aproape oamenii, care se îndepărtează tot mai tare unii de alții, conform unui studiu realizat chiar de către ei.
De exemplu, una din cinci persoane nu i-a mai spus partenerului „Te iubesc” de aproximativ un an, iar una din 10 persoane i-au spus partenerului cuvintele magice în urmă cu mai bine de jumătate de deceniu. Alarmant, dacă mă întrebați pe mine. Iată, mai jos, și un clip reprezentativ în acest sens:
În aceste condiții, bineînțeles că eu și Ana ne-am bucurat că putem fi parte dintr-o mișcare cu ajutorul căreia oamenii să-și aducă aminte de dragoste, să redescopere romantismul, iubirea pură, liniștea și plăcerea de a petrece timp de calitate în compania persoanei iubite, la o cafea bună.
Cu atât mai mult cu cât inițiativa lor presupunea să ne declarăm iubirea unul celuilalt prin intermediul poeziei, un cuvânt din ce în ce mai rar folosit în secolul 21. Și când ne gândim ce formă pură de exprimare reprezintă poezia & cât de mult a însemnat aceasta pentru oameni de-a lungul istoriei…
Undeva, pe drum, s-a pierdut magia cuvintelor scrise în rime, epitete și metafore, iar aproape toate stările sufletești s-au înlocuit acum cu emoticoane.
Nu asta e viața pe care vreau să o trăiesc și nu vreau să ajung să-i spun Anei „Te iubesc” o dată pe an sau, mai rău, o dată la 5 ani.
Tocmai de aceea a fost o provocare și o plăcere pentru mine să caut cele mai potrivite cuvinte care pot descrie relația din care fac parte, iar cele de mai jos mi s-au părut AWSOME:
Descriu perfect relația noastră, în care ne focusăm pe lucrurile pe care le avem de făcut și încercăm să fim din ce în ce mai buni, constituind un exemplu pentru cei din jur, dar în același timp fără să ne pese prea mult de răutățile din jur. Noi ne vedem de „misiunea” noastră și scăpăm mereu de cotidian, de fiecare dată când avem ocazia.
Cred că așa e cel mai sănătos pentru o relație. 🙂 Ana a avut o viziune și mai realistă asupra noastră:
Ca în orice relație, lucrurile nu sunt întotdeauna roz, dar ce-ar mai fi viața fără puțină sare și piper, nu-i așa? Important este să găsim întotdeauna calea de a remedia problemele care intervin. Să mergem înainte fericiți și cu sufletul împăcat. Cu romantismul specific unor oameni care se iubesc cu adevărat. 🙂
Robert Montgomery, ambasadorul global Julius Meinl care își scrie sentimentele pe străzile Londrei, povestește cum și-a întâlnit sufletul pereche, Greta, prin poezie. Și de când s-a petrecut aceasta, inimile lor nu au încetat să rimeze.
„Noi chiar ne-am cunoscut printr-o poezie. Era un salon de duminică după-masă, în Ivy Club din Londra. Se întâmpla o dată pe lună și deseori erau invitați poeți pentru a recita. Am citit poezii acolo duminica, iar custodele m-a rugat să scriu o poezie pentru a fi citită de următorul poet la salonul din luna următoare. Greta a fost poetul lunii următoare și a citit poezia mea, <The Agnostics Grace>, care începe cu versul <God is scilence…>. Această poezie a fost primul fel în care ea m-a cunoscut… A citit poezia înainte să-mi vadă chipul. De prima dată când am fost în apartamentul ei am văzut că avea poezia mea înrămată pe peretele bucătăriei. Și acum este tot acolo – noi locuim și acum în acel apartament împreună cu copilul nostru, Lorca, în vârstă de 8 ani.” Ce frumos…
Păi cum să uităm de poezie, de flori, de scrisori, de tot ceea ce înseamnă romantismul și candoarea unei relații care poate deveni oricând subiect de poveste?
Mi-a plăcut mult să fiu parte din acest proiect pentru că mi-a reamintit cât de frumoase sunt declarațiile de dragoste în versuri. Pentru că mi-a deschis ochii cu privire la cât de mult ne-a acaparat tehnologia. Pentru că m-a făcut să-mi dau seama că nu vreau să renunț niciodată la a-i spune Anei cât de mult o iubesc. Și la a complimenta oamenii din jurul meu. Avem nevoie să fim mai buni unii cu alții. Doar așa putem face din această lume un loc mai bun.
Totul începe cu dragoste. Dăruiește dragoste și o vei primi înapoi.
Iar voi, băieți, nu uitați treaba cu romantismul. Unii spun că a dispărut, că noi (bărbații) am uitat să fim cavaleri, să oferim flori, să sărutăm o mână, dar eu cred că nu e adevărat. Poate că ne-am pierdut puțin pe drum, dar inițiative precum cea din partea Julius Meinl ne aduc aminte că romantismul e în noi. Că suntem cavalerii secolului 21. Și că putem să aducem un update ideii de gentleman, dar esența va rămâne mereu aceeași. Iar ele (femeile) ne vor aprecia pentru că nu vom uita niciodată să le iubim și să le respectăm! 🙂
Cu drag, DaddyCool!
