O să trec direct la subiect și am să vă mărturisesc faptul că am fost victimă a unor agresori în perioada copilăriei și a adolescenței. Am avut parte de bullying, așa cum definim fenomenul în zilele noastre. Eram foarte mic prima dată când am avut parte de o astfel de experiență, dar nu am să uit niciodată sentimentul de umilință pe care l-am simțit. Am plâns, am mers acasă și nu le-am spus nimic părinților mei. Multă vreme am trăit cu teama, iar acum, la peste 20 de ani distanță, îmi amintesc exact stările de furie și de neputință pe care le-am simțit atunci. Hai să luptăm pentru ca ai noștri copii să nu devină victime, dar nici agresori. Pentru că educația începe chiar de acasă.
Nu aveam mai mult de 8 ani atunci când am fost prima dată agresat de un tip mai mare. Era iarnă, mergeam să cumpăr sifon pentru bunicul meu și aveam în picioare cizme de cauciuc. Bunicul mi-a lăsat bani să iau și un suc, iar eu eram extaziat să încerc pe atunci noul Pepsi albastru, ediție limitată de sărbători. Nu înțelegeam cum poate avea altă culoare, dar același gust. Am mers la sifonărie, am umplut sticlele, iar afară mă aștepta unul dintre bătăușii cartierului.
Mi-a spus să-i dau banii pe care îi am la mine, dar l-am refuzat. M-a împins și am căzut. M-am ridicat și am vrut să plec, apoi mi-a pus piedică…
Eu am alunecat cu cizmele de cauciuc și am spart o sticlă de sifon. El râdea de mine cu gura până la urechi și se simțea tare mândru de ceea ce a făcut. Măcar nu i-am dat banii. 😊 1000 de lei, 10 RON azi, ceva de genul.
Zâmbesc acum, dar nu am zâmbit deloc atunci. M-am speriat, am început să plâng și am fugit acasă. I-am spus bunicului că am alunecat și am spart sticla, apoi m-am dus cu alt sifon, dar în altă parte. De teama să nu îl revăd pe agresor. Și multă vreme nu am mai luat-o pe acolo. Sunt peste 20 de ani de atunci, dar nu am să uit niciodată sentimentele pe care le-am simțit.
Mă simțeam mic, neputincios, furios. Nu aveam cui să povestesc. În familie ar fi trecut peste episod și mi-ar fi spus să fiu bărbat. Ei bine, de atunci a început repulsia mea pentru orice formă de bullying, indiferent despre ce tip de agresiune vorbim.
Primul episod de bullying l-am experimentat în jurul vârstei de 8 ani. Țin minte și acum, la 32, sentimentele care m-au încercat… Mă simțeam mic, neputincios, furios.
S-au mai întâmplat câteva faze și în gimnaziu. De cele mai multe ori se făcea mișto de mine că sunt sărac și mă îmbrac mereu în aceleași haine. Dar eu trăiam ditamai drama acasă și abia aveam bani de mâncare. Bineînțeles că nu-i interesa pe agresorii adolescenți. Ei nu fuseseră învățați acasă să fie empatici. Ei aveau bani, aveau ce le trebuie, restul nu conta. Și vedeți cum e clar că educația pornește de acasă? Indiferent de ce subiect vorbim.
M-am trezit cu amenințări și prin liceu. De obicei din cauza fetelor care mă plăceau pe mine, în locul băieților mai mari, care se simțeau mai bine amenințându-mă. Dar acolo aveam deja alt statut, eram printre cei populari și mă simțeam mult mai în siguranță. Am trecut ușor peste aceste episoade.
În prima parte a școlii generale, am avut o perioadă de câteva luni în care îmi era frică să merg la școală.
Mamei nu îi puteam spune, îmi era teamă, tatăl meu nu era la momentul respectiv, așa că mi-am dus singur lupta aceasta interioară. Știu exact cum se simte și nu aș vrea ca Ingrid sau Ilan să treacă vreo secundă prin așa ceva.
Dar realitatea este că șansele sunt mari fiindcă stăm foarte prost la capitolul educație în România. În țara în care copiii declară în proporție de 77% că văd un model în părinții lor, adulții sunt deseori agresori. Vedem și auzim zilnic de astfel de cazuri. În orașe mari, în orașe mici, în sate, educația lipsește de peste tot. Iar copiii preiau ceea ce văd acasă, în primul rând. Apoi din ce văd la școală, la profesori. Unde încă mai sunt multe exemple de „AȘA NU”. Apoi se rezumă la desene. Și multe dintre ele chiar promovează violența.
Cum îi ajutăm pe copiii noștri să nu devină nici victime de bullying, dar nici agresori?
În primul rând, le suntem cel mai bun exemplu cu privire la cum se fac sau nu lucrurile. Le arătăm ce înseamnă bunătatea. Ce înseamnă empatia. De ce nu e bine să agresăm alte persoane.
Îi învățăm că toți suntem egali, indiferent de meseria părinților și de banii din cont.
Le arărăm ce însemnă respectul.
Le spunem că răzbunarea nu este o soluție.
Îi învățăm să vorbească, să se exprime. Să ne spună oricând au o problemă.
Îi asigurăm că noi vom fi mereu acolo pentru ei. Că le suntem sprijin. Și că pot să își plângă amarul.
Le garantăm că pot să ne ceară ajutorul. Că există o rezolvare pentru orice. Că e important să își deschidă sufletul.
După cum v-am spus deja, potrivit unei cercetări realizate de WarnerMedia și Quantilope pentru Cartoon Network în octombrie 2020*, copiii din România consideră că i-ar ajuta să fie mai buni dacă ar vedea un comportament similar la părinți și dacă aceștia ar încuraja bunătatea. Membrii familiei sunt cele mai importante modele de inspirație (77%) ale copiilor pentru o atitudine binevoitoare și prietenoasă față de ceilalți, fiind urmați de profesori (37%) și de personajele animate de la televizor (33%).
Dacă în anii precedenți, bullying-ul avea loc predominant (circa 80%) în grădinițe și școli, contextul actual a generat modificări.
Ca urmare a pandemiei, cursurile școlare au suferit modificări structurale, iar tot mai multe cazuri de bullying au avut loc în spațiul public și online. În urma situațiilor înregistrate de Asociația Telefonul Copilului, bullying-ul afectează copiii în continuare. Indiferent dacă acesta este prezent ca amintire (de exemplu: dacă a avut loc înainte de închiderea unităților de învățământ), ca o realitate actuală, respectiv ca un eveniment/comportament pe care aceștia îl anticipează a se desfășura odată cu redeschiderea unităților de învățământ.
Formele abuzului de tip bullying sesizate au fost: insulte, jigniri, porecle (41,6%), loviri, îmbrânciri (36,1%), respectiv intimidare, denigrare, insulte cu privire la relații și statutul social (19,4%). În continuare cea mai afectată categorie de vârstă este 13 – 15 ani, urmată de categoria 10 – 12 ani.
Bullying-ul încă reprezintă o amenințare pentru copiii din România!
„Bullying-ul continuă să reprezinte o amenințare pentru majoritatea copiilor. Acum, mai mult ca oricând, în contextul pandemiei, participarea părinților la prevenirea acestui fenomen, precum și implicarea lor activă în educația copiilor sunt măsuri esențiale în lupta împotriva agresiunii bullying la nivel național.
Potrivit cercetărilor efectuate de Asociația Telefonul Copilului în 2019 și prezentate la Forumul Național Anti-Bullying, 83% dintre profesori consideră că educația pe care o primesc copiii în cadrul familiilor lor este esențială pentru prevenirea bullying-ului.
Încurajăm un comportament pozitiv, creșterea gradului de conștientizare a tuturor părților implicate, precum și raportarea oricărui comportament de bullying. Prin linia noastră telefonică, 116111, astfel încât vocea fiecărui copil care are nevoie de ajutor să fie auzită”, a declarat Cătălina Surcel, Director Executiv, Asociația Telefonul Copilului.
Pentru al șaselea an consecutiv, Cartoon Network își desfășoară campania sa emblematică pentru combaterea bullying-ului în România: „Clubul Prieteniei – Fii prietenos, nu răutăcios!”. Scopul campaniei este creșterea gradului de conștientizare pe această temă, sprijinirea copiilor și a familiilor lor cu asistență specializată și promovarea prieteniei și a bunăvoinței în rândul copiilor.
Campania se adresează nu doar copiilor, ci și părinților și profesorilor, conștienți de faptul că lupta împotriva bullying-ului trebuie să aibă loc acasă, la școală și în spațiul public.
Cartoon Network este partener cu Asociatia Telefonul Copilului care oferă consiliere prin intermediul echipei sale de psihologi și personal instruit.
Copiii agresați, familiile lor, martorii și profesorii pot contacta Telefonul Copilului pentru asistență la telefonul verde 116 111, pe platforma de consiliere online www.116111.ro și pe aplicația mobilă HappyGraff. Mai multe despre bullying, ce se poate face, unde să obținem ajutor și Codul Prieteniei se găsesc la https://clubulprieteniei.cartoonnetwork.ro/.
Proiectul derulat de Cartoon Network împreună cu Asociația Telefonul Copilului are ca scop sensibilizarea, prevenirea și identificarea cazurilor de agresiune – violență fizică sau verbală, abuz emoțional, hărțuire și excludere – ale căror victime au nevoie de ajutor specializat și care pot beneficia de consiliere oferită de psihologi și asistenți sociali. Copiii, victimele sau colegii lor, precum și părinții sunt încurajați să ceară sprijin la 116 111 sau să găsească sfaturi pe platforma www.CartoonNetwork.ro/ClubulPrieteniei.
Nu uitați că schimbarea începe cu fiecare dintre noi, iar copiii noștri ne văd ca pe cel mai important exemplu. Haideți să fim unul demn de urmat!
Cu drag, Robert!
Acest articol face parte dintr-o campanie Cartoon Network remunerată.
