Salut! Sunt DaddyCool și mi-am propus să fiu cel mai bun tată cu putință pentru copiii mei. Poate suna paradoxal pentru unii dintre voi, eu fiind blogger din zona de parenting, dar în ultima perioadă am ajuns să-mi pun des o întrebare. Oare unii oameni aleg să-și crească odraslele fix după cum „scrie pe net”?

Văd, aud și citesc despre oameni care consideră „sfântul Google” cu adevărat sfânt. Și cum iau de bun tot ce scrie acolo. Mai grav, aplică tot felul de „soluții” pe copiii lor. Mă străduiesc să le găsesc o explicație. De ce ar crede 100% în tot ce scrie pe niște site-uri obscure, în loc să caute informația lipsă în primul rând acolo unde e cel mai important: în sânul familiei lor. Așadar, îmi fac niște curaj și vă pun întrebarea: Voi vă creșteți copiii după cum „scrie pe net”? 🙂

Mă gândesc de multă vreme la treaba asta. Știu că suntem în era în care găsești absolut orice pe internet, numai că aceste căutări despre orice ar trebui făcute cu un SCOP PUR INFORMATIV, nicidecum pentru a aplica pe copiii noștri fix lucrurile/metodele pe care le-a folosit X sau Y în relația cu copiii săi.

De ce ar crede oamenii 100% în tot ce scrie pe niște site-uri obscure?

Oameni buni, și noi suntem părinți pentru prima dată și vă mărturisesc foarte clar că nu ne-am gândit niciodată să căutăm pe net cum să ne creștem copilul. Chiar dacă habar nu aveam cum se face treaba asta. Cu ce se mănâncă, cât de mult efort presupune, câte ore de somn ne vor lipsi din programul normal etc. Dar un lucru am știut foarte clar: vrem să fim părinți și ne vom iubi copilul necondiționat. Cu aceste două lucruri în minte, sigur puteam porni cu încredere pe noul nostru drum.

Ei bine, după doi ani și 5 luni de la venirea lui Ingrid pe lume, din punctul meu de vedere există câteva reguli foarte simple care trebuie respectate în creșterea unui copil:

1 – Iubiți-l cu toată inima!

2 – Fiți foarte atenți la nevoile lui.

3 – Nu vă panicați într-o situație necunoscută.

4 – Mai iubiți-l un pic.

5 – Aveți încredere totală în el și în voi. O relație părinți-copil foarte apropiată poate face minuni. Chiar și în cele mai grele momente.

Bineînțeles, e un avantaj faptul că există multă informație pe internet acum, dar nu toată această informație e bună. E mega important să știți să o cerneți și să fie pur și simplu informativă în tentativa de a descoperi ce se întâmplă cu copilul vostru. Și eu am dat căutări pe „sfântul Google”, însă doar ca să identific anumite simptome, pe care să le pot asocia cu o afecțiune sau alta. Ca să îmi dau seama când e cazul să deranjez medicul pediatru. Ca să știu de unde pornesc, atunci când mi s-a părut că ceva nu e în regulă.

Google NU este medic, iar copiii voștri NU sunt cobai pe care să aplicați soluții „după ureche”. Iar experiențele celorlalți NU sunt și ale voastre, așa că NU luați 100% de bune toate nebuniile pe care le găsiți pe internet.

Căutați întotdeauna răspunsuri informative în surse sigure, credibile, în bloguri serioase (indiferent de nișă), în locuri care au fost într-un fel sau altul certificate de către public. Altfel, pânza asta mare și internațională a informațiilor e doar un loc în care multe dintre cuvinte sunt fix bullshit-uri și titluri menite să câștige un click în plus.

Știu, e mult mai complicat să fii super atent la nevoile copilului tău, să-i studiezi și să-i înțelegi fiecare gest, să descifrezi ce vrea să spună atunci când limbajul lui nu este încă dezvoltat, să înțelegi care e diferența dintre un puseu de creștere, o criză de nervi sau „răsfățul” din partea familiei și câââte și mai câte. Dar pentru sănătatea voastră și a familiei voastre, vă recomand varianta mai grea, în locul unor click-uri rapide.

Google NU este medic, iar copiii voștri NU sunt cobai pe care să aplicați soluții „după ureche”…

Dacă v-aș spune cum, la începutul vieții lui Ingrid, m-am c***t pe mine de frică după ce am citit niște porcării pe net despre niște simptome pe care ea le avea, v-ați lua cu mâinile de păr! Norocul meu e că nu am luat direct de bun, dar vă spun că m-a luat cu panici pentru câteva minute…

Desigur, nici medicii nu sunt întotdeauna cea mai bună soluție. De exemplu, pe la vreo 8 luni, Ingrida răcise destul de tare, așa că am dus-o la medicul de familie. Aveam doi la vremea respectivă. Unul homeopat și unul „clasic”. Din motive bine întemeiate, a trebuit să o ducem la pediatrul clasic. Ei bine, nu era acolo (deși ne programasem), așa că Ingrid a fost consultată de un alt medic (o doamnă) care era în cabinet.

Nu vreți să știți cum, din două mișcări și 10 secunde de consultație, doamna ajunsese la concluzia că Ingrida are PNEUMONIE ACUTĂ. Sau severă, nici nu mai știu cum s-a exprimat. Apoi ne-a trimis la farmacie să-i luăm punga de antibiotice. Say whaaaaat? Ne-am făcut că o ascultăm cuminți, am luat rețeta (rețetoaia, de fapt) și am rupt-o la ieșirea din cabinet. Știam clar că nu e vorba de porcăria aia e diagnostic. Dacă îți cunoști copilul, îți mai dai seama și tu de chestii.

Bineînțeles, de atunci nu am mai călcat în clinica respectivă pentru vreun consult. Am tratat situația respectivă prin homeopatie și tot asta facem de fiecare dată când e nevoie. Pentru noi funcționează perfect! 🙂

În loc de încheiere, vă doresc sănătate, inspirație și multă, dar muuultă atenție!

Chiar așa, voi cum cerneți informația de pe internet?

Cu drag, DaddyCool!