„Ce mai faci?” Suntem atât de agitați și de prinși în mirajul vitezei secolului în care ne aflăm, încât de multe ori nu avem timp nici măcar să ne sunăm părinții. De fapt, ei sunt cei care ne sună, dar noi avem tot timpul ceva de făcut. „Hai că nu pot să vorbesc. Te sun eu mai încolo, ok?” Evident, uităm să mai sunăm înapoi…
Mi s-a întâmplat de nu știu câte ori și sunt sigur că și ție. Avem aproape mereu aceeași scuză. Suntem tineri, ocupați, tragem tare să reușim în viață. Să ne facem remarcați și să ajungem în funcții cheie, care să ne asigure un viitor fericit. Iar dacă nu tragem acum, la tinerețe, s-ar putea ca apoi să fie prea târziu. Totul este contra timp și uităm să ne bucurăm de ceea ce contează cu adevărat. De familie, de prieteni, de aerul pe care îl respirăm, de gesturi mărunte, care ne fac ziua mai bună.
Conversațiile au devenit atât de mecanice încât nici nu-i de mirare că totul e robotizat în jurul nostru. „Bună! Ce faci?” „Bine, tu?” Cam asta e poezia pe care am învățat-o de câțiva ani încoace și pe care o repetăm de fiecare dată când avem o interacțiune cu oamenii din jur. De fapt, „interacțiune” e mult spus pentru că nu prea mai e vorba despre asta. Nu ne interesează cu adevărat ce face celălalt. Facem doar conversație de complezență. Ceea ce e foarte trist, din punctul meu de vedere.
Nu ne mai interesează cu adevărat ce face persoana de lângă noi…
În urmă cu ceva vreme, am citit pe internet declarația cuiva care spunea că noi nici măcar nu mai răspundem real la întrebarea asta cu „Ce faci?” Răspundem „Bine”, în loc să spunem cu adevărat ce facem. Vă dați seama în câte direcții s-ar putea duce discuția dacă interlocutorul ar afla cu adevărat care ne sunt preocupările? În fond, ce răspuns să dai la „Bine”?
Și m-a pus pe gânduri. M-am întrebat cum de m-am pierdut și eu într-un schimb de replici fără rost și cum ar fi dacă i-aș adresa persoanei din fața mea întrebarea „Ce mai faci?” Cu intenția clară de a afla cum e, ce sentimente experimentează, ce se mai întâmplă în viața ei. La fel, mi-am propus să răspund cât de rar pot sec și să spun exact care sunt lucrurile pe care le fac. Și a funcționat. S-au dezvoltat conversații foarte interesante, din care am aflat o mulțime de lucruri frumoase ori prin intermediul cărora am dezvăluit altora multe lucruri care mi se întâmplau în viață.
„Ce mai faci?” – O întrebare care poate vindeca.
Privind lucrurile în acest fel, totul a căpătat alt sens. M-am întors la origini și la lucrul care m-a împins să fac meseria pe care o fac: curiozitatea. Curiozitatea de a afla povești, nevoia de a mă preocupa de oameni, de a le spune poveștile prin intermediul proiectelor în care eram implicat și de a ajuta. Astfel, am început să fiu din ce în ce mai implicat în zona socială, iar răspunsurile unei întrebări aparent banale, „Ce mai faci?”, au ajuns să fie motivul pentru care mă lupt să fac lumea din jurul meu un loc mai bun.
Așa am ajuns să descopăr oameni care se ocupă de copii din medii defavorizate, să le aflu poveștile și să dezvolt în mine tot mai tare dorința de a-i ajuta. Și de a demonstra că nu ne-am pierdut umanitatea. Și că empatia încă mai face parte din noi. În acest fel a pornit și proiectul „Amintiri din copilărie”, PRIMUL VLOG 100% CARITABIL DIN ROMÂNIA.
Pornind pe acest drum, m-am implicat în foarte multe campanii umanitare. Iar luna Decembrie a fost una extrem de plină pentru mine. Atât de plină încât m-am și îmbolnăvit de oboseală, la un moment dat. Astfel, am fost nevoit să anulez implicarea în unele campanii pentru că pur și simplu nu mai puteam.
„Ce mai faci?”, întrebarea care s-a transformat într-o campanie de amploare internațională…
Una dintre campaniile în care m-am implicat cu drag s-a numit chiar așa: „Ce mai faci?” A fost inițiată de către Sanofi România, iar prin intermediul ei am fost pentru câteva ore voluntar și am încercat să conving oamenii din corporații să doneze lucruri pentru „Banca de Alimente”, un program tradițional semnat de Crucea Roșie România, devenit acum partener Sanofi.
Noua semnătură a misiunii Sanofi se întâmplă sub sloganul „Empowering Life” la nivel internațional, iar de la acest slogan a pornit și campania „Ce mai faci?”, la nivel național.
Sanofi și Crucea Roșie încearcă să identifice nevoi reale ale persoanelor defavorizate din România, prin intermediul acestei campanii. Iar în anul 2017 au reușit niște lucruri extraordinare. Tocmai de aceea am și acceptat să mă implic în acțiunea lor.
Angajații din compania Sanofi s-au transformat în voluntari și au reușit să aibă parte de rezultate impresionante!
În luna Decembrie și efortul meu a ajutat la strângerea a 600 de kilograme de alimente greu perisabile, care au ajuns la oameni în perioada sărbătorilor de iarnă. Alături de mine au lucrat 10 angajați Sanofi, care s-au oferit voluntari să convingă oamenii din corporații să doneze pentru acest program.
De asemenea, tot angajați ai companiei au donat lemne pentru încălzire, îmbrăcăminte și încălțăminte de iarnă pentru copii care merg zilnic pe jos la școală, o masă caldă de Crăciun, cadouri sub brad sau echipamente IT pentru o școală dintr-o comunitate foarte săracă etc. Pentru a putea acoperi aceste nevoi, Sanofi a oferit un suport financiar de 15.000 euro. Județele incluse în proiect au fost: Iași, Timiș, Dolj, Constanța, Brașov, Galați, Bihor, Vrancea, Mureș, Sibiu, Bacău și Cluj.
Iar asta nu e tot! Angajați din alte orașe au mers în vizită la centre de copii și de bătrâni din orașele lor și le-au oferit un gând bun, o încurajare sau un zâmbet. Uneori, și un zâmbet este extrem de important. 🙂
Tot cu ajutorul partenerilor de la Crucea Roșie, 400 de ghiozdane cu rechizite au fost dăruite către 400 de copii cu probleme materiale din Călărași, Dâmbovița, Lupeni, Brașov, Ialomița, Prahova sau Botoșani. Impresionant, nu-i așa?
Implică-te și tu! Întreabă prietenii, familia, poate chiar și necunoscuții ce mai fac.
Cred că trebuie să fim mult mai conștienți de lucrurile și de persoanele care contează cu adevărat în jurul nostru. Să ne interesăm de soarta lor și să le oferim un sprijin real. Pentru că vrem să facem parte dintr-o societate mai bună, iar schimbarea începe întotdeauna cu noi. Personal, mi-am propus ca anul acesta să ajut mai mult ca niciodată. Să le ofer oamenilor din jur un exemplu pozitiv, demn de urmat.
Vă sfătuiesc să faceți și voi același lucru. Nu trebuie să faceți lucruri extraordinare, ci gesturi de bunătate constante. Fiecare dintre ele va conta mai mult decât credeți. Nu mai stați pe gânduri. Începeți chiar acum. 🙂
Cu drag, DaddyCool!