Am spus de nenumărate ori că mă simt norocos pentru că am ocazia să fac ceea ce îmi place și să cunosc prin intermediul job-ului și al pasiunilor mele oameni dintre cei mai interesanți. Cu povești extrem de frumoase, multe dintre ele inspiraționale. Uneori, se întâmplă ca acești oameni să fie chiar staruri internaționale, așa cum s-a întâmplat și pe data de 11 octombrie 2016, atunci când i-am întâlnit face to face la Milano pe băieții din legendara trupă Depeche Mode!
Știți deja că, de curând, am intrat în echipa KISS FM. Am acceptat provocarea pentru că mi s-a propus un proiect foarte interesant, pe care îl vom lansa în viitorul apropiat și despre care abia aștept să vă povestesc mai multe.
Ei bine, venind de la BRAVO, unde am petrecut 12 ani din viață, nu știam exact cât timp îmi va lua să mă acomodez cu noua echipă și, cel mai important, cât timp le va lua oamenilor din ea să înțeleagă cine sunt, din ce zonă vin exact și care este potențialul pe care îl am. Sincer, lucrurile s-au desfășurat mult mai bine decât mă așteptam, iar cei din jurul meu au înțeles rapid că sunt un om cu multă experiență, cu idei și cu poftă de a face lucruri frumoase. Atunci când am acceptat aventura, am făcut-o pentru că voiam să fac lucrurile la capacitate maximă.
Ca să îmi arate aprecierea pentru aportul pe care îl am în echipă, șefii mei mi-au oferit ocazia să merg la Milano, unde aveam să mă întâlnesc face to face cu băieții de la Depeche Mode. În plus, urma să am un interviu one-on-one cu Martin Gore, unul dintre fondatorii legendarei trupe, care încântă milioane de oameni din întreaga lume de peste 35 de ani. WOW! Asta da trupă serioasă!
Nu eram un fan înfocat înainte de această deplasare, dar bineînțeles că am realizat imediat cum am primit vestea ce ocazie minunată mi s-a ivit și că trebuie să fac din acest business trip o experiență care merită povestită. Și, din punctul meu de vedere, chiar așa a devenit.
Iată cum a pornit aventura:
Vreau să vă spun că am fost atât de entuziasmat de plecare încât nici măcar nu am dormit în seara de dinaintea zborului. Aveam avionul la 6:30, așadar pe la 4:30 trebuia să fiu în aeroport. Am decis să lucrez până la ora 2:00, iar până pe la 3:00 m-am pregătit cu bagaj și tot ce trebuia. Tot în seara de 10 octombrie am mers la Albert, un amic de-al meu, ca să-i cer împrumut camera GoPro, cu care să filmez o parte din lucrurile pe care urma să le experimentez în această călătorie. Zis și făcut! Aveam deja în minte toată treaba: mă filmez cum plec agale de acasă spre Unirii, de unde voi lua bus-ul către aeroport. Liniștit, nu mă grăbește nimeni, ajung, filmez prin aeroport etc.
Numai că planurile de acasă nu se potrivesc niciodată cu cele din târg, așa că la ora 3:00 ploua de rupea afară, iar varianta în care eu merg frumos către stația de bus pica. Am încercat să găsesc un taxi, dar nu am găsit nimic, așa că pica și varianta în care plecam relaxat spre aeroport pentru că deja timpul trecea. Am hotărât să mă urc în mașina personală și să pornesc spre aeroport. Planul meu era să las mașina în orașul Otopeni, de unde să iau bus-ul spre aeroport încă două stații. Încă era vreme. După calculele mele, ajungeam cu puțin înaintea autobuzului, deci aveam timp să mă parchez și să prind mașina către aeroport.
Doar că, evident, nu a fost așa. Am ajuns fix în același timp cu autobuzul, pe care nu l-am mai prins, așa că (după ce m-am parcat) am mai așteptat încă 40 de minute în stație, în umezeală și în frig, ca să-l prind pe următorul. Am stat acolo pentru că nu știam exact când va veni următorul. Nu scria nicăieri ora la care ar ajunge în stația respectivă, iar mașina mea era parcată prea departe ca să-l observ de la distanță atunci când se apropie. Ei bine, și uite așa a început aventura mea către Milano. Cu umezeală, situații neașteptate și frig, dar nu s-ar mai numi aventură dacă nu ar fi și cu peripeții. 🙂 De aici în colo vă las să urmăriți montajul pentru că imaginile vorbesc de la sine, iar eu vă dau acolo toate detaliile de care aveți nevoie. V-am făcut această introducere pentru părțile pe care nu le-am filmat și trebuia neapărat să vizualizați cum a început totul… 🙂 ENJOY!
A fost o experiență extraordinară, pentru care sunt foarte recunoscător. Într-adevăr, am fost încontinuu pe drumuri, în escale, foarte obosit și presat de timp să ajung dintr-un loc în altul, dar a fost exact aventura pe care mi-o doream și căreia știam că îi voi face față cu brio. Unde mai punem că am fost printre primii din lume care au aflat despre noul turneu mondial Depeche Mode de anul viitor și v-am anunțat pe toți vestea, imediat ce am ieșit din conferință:
În plus, am avut șansa să cunosc doi oameni foarte mișto: Martin Gore, care s-a dovedit a fi un filantrop care luptă să ofere apă potabilă pentru milioane de oameni din întreaga lume (vă povestesc separat despre asta într-un material viitor), dar și pe Laura Coroianu, fondatoarea Emagic, cu care am descoperit că am o mulțime de lucruri în comun.
Iar dacă viața mi-a pregătit aceste întâlniri și experiențe minunate, de ce să nu mă bucur la maxim de ele? Sunt fericit și abia aștept aventura următoare, din care sunt sigur că mă voi întoarce cu o mulțime de chestii cool de povestit. Vreau să vă arăt și parentingul altfel, din prisma unui tată tânăr, care face carieră, experimentează, se distrează în timp ce muncește, reușind să fie și alături de familie atât de mult cât să nu i se simtă niciodată lipsa. Pentru că da, se poate! 🙂
Cu drag, DaddyCool!
Foto: PR Depeche Mode
Montaj: Yvonne Stavarache
){kind=link}