Atât mie, cât și Anei, ne place marea foarte mult. Băi dar atât de mult încât, dacă s-ar putea, pe perioada verii ne-am muta catrafusele pe o plajă pustie undeva și am lucra de acolo! Așa că nu am stat prea mult pe gânduri atunci când s-a ivit ocazia ca și Ingrid să întâlnească marea pentru prima dată! 🙂
Era chiar în prima ei lună de viață, iar noi aveam treabă la Constanța, după care urma să ajungem în Tulcea. Cum nu exista posibilitatea să lăsăm bebelușa acasă și nici nu ne doream acest lucru, evident că o vizită la Constanța urma să culmineze și cu o oprire pe plajă. 🙂
Da, știu, era foarte mică, drumul lung, le-am auzit pe toate, ba chiar și că în Marea Neagră circula nu știu ce virus. De parcă băgam copil de o lună în mare! 😀 Nu am ignorat lucrurile pe care le-am auzit în jur, însă am luat hotărât să luăm decizii cu sufletul.
Am simțit că fiica noastră are nevoie de această excursie, de întâlnirea cu marea și de timpul petrecut pe drum alături de noi. Pentru că suntem genul de familie care călătorește cât de mult poate, e unul din lucrurile care ne încarcă pozitiv.
Normal că am avut emoții. Era prima noastră excursie cu mașina în formula de trei, nu știam exact cum se va comporta copilul, cum va suporta drumul etc., dar știam că avem un bebel cuminte. Până în acel moment împrumutase perfect starea generală din casă, adică era foarte relaxată și liniștită, iar asta ne-a făcut să credem și în faptul că prima noastră excursie va fi un succes. Ceea ce s-a și întâmplat! 🙂
Așa cum îți povesteam când am făcut public acest proiect de suflet, nu încerc să dau sfaturi nimănui și sunt de părere că fiecare își crește copilul cum simte mai bine. De exemplu, un membru al familiei noastre nu și-a scos copilul din casă multă vreme (mai multă decât gândești), de teamă ca nu cumva să se îmbolnăvească.
Personal, nu agreez acest comportament extremist, dar nah, ce să-i faci, e felul în care el și perechea sa au gândit că e mai bine pentru odrasla lor. De ce să mă apuc eu să dau sfaturi? Nu m-am simțit în măsură și nici nu am să o fac vreodată.
Revenind la oile noastre, bebelușa Ingrid a suportat drumul până la Constanța cum nu se putea mai bine. Pentru mine a fost fascinant să văd cât de mult îi place în mașină, cum o calmează sunetul motorului și cum mașina în mișcare o ajută să se odihnească. S-a trezit doar când a fost nevoie să mânânce. 🙂
Buuun! Am trecut prima probă cu brio! Acum urma întâlnirea cu marea! Deși îmi doream foarte mult să o ducem puțin pe plajă, mă tot întrebam: „Dacă e prea frig?”, „Dacă o trage curentul?”, „Dacă aia?”, „Dacă cealaltă?” Dar uite așa, în timp ce îmi puneam aceste întrebări, mă și îndreptam cu fiica mea și Ana spre stațiunea 2 mai, unde urma să ne întâlnim cu niște prieteni și unde gașca noastră are un loc special de făcut plajă/baie.
E un petic de nisip între stabilopozi, departe de plaja principală, deci evident că nu știe foarte multă lume de el. Sincer, abia așteptam să o văd pe Ingrid acolo. Micuța mea sirenă! Haha!
Am ajuns, ne-am asigurat că nu e soare puternic, am instalat-o bine pe Ingrid între stabilopozi, departe de curent, îmbrăcată adecvat și, ce crezi? I-a plăcut la nebunie! Nu tu „Tzâr”, nu tu „Mâr”! A dormit buștean, semn că aerul ușor sărat i-a priit de minune. Grozav!
Inițierea avusese loc, iar fiicei noastre părea să-i placă marea la fel de mult cum ne place și nouă. Am făcut baie și am stat la taclale cu prietenii noștri, iar în tot acest timp „Ingrida”, cum îmi place mie să o alint, a stat cuminte cum o știam: ori a dormit, ori a admirat liniștită peisajele atunci când a fost trează.
Seara, când am ajuns înapoi la Constanța, Ingrida noastră a avut parte de un somn lin, fără nici un fel de probleme. La fel și a doua seară, la fel și a treia, după ce am mai vizitat de două ori plaja, de data asta în Constanța. 🙂
Dacă îți spun că am dus-o chiar și la Zoom Beach, unde se ascultă muzică de club și am stat cu Ana la un pahar cu vin/ o sticlă de bere o să spui că suntem nebuni. Dar chiar am făcut-o! 😀
Bine, logic e faptul că nu am dus-o în bubuială, dar am obișnuit-o pe veveriță cu zgomote în casă încă din prima zi, așa că bănuiam faptul că o să îi placă.
Când mă uit la poze, mi se pare chiar amuzantă imaginea: doi tineri la o masă făcută din paleți, ea cu părul albastru, el cu tatuaj floral, colorat, pe mână (daddy cool), cu landoul pus pe canapea, savurând liniștiți o „beutură” și bucurându-se în voie de muzica bună a beach-bar-ului. Asta înseamnă să fii un părinte relaxat, nu? 😀
După 3 zile în Constanța, a urmat drumul către Tulcea, unde ne aștepta altă treabă, altă mâncare de pește, dar și multe rude, vizite, nuntă la care trebuia să fim nași, o adevărată aventură.
Dar și peste acest drum Ingrid a trecut cu bine, în vizite s-a comportat exemplar, la bunica ei acasă s-a simțit în largul său, am mers chiar și la țară, la străbunici, unde iarăși a dormit în voie. Ce să mai, o „călătoreasă” desăvârșită! 🙂
Singura nebunie, la propriu, a fost la nunta la care am fost nași, dar aia e o poveste pe care trebuie neapărat să ți-o spun separat! Cred că o să te distrezi foarte tare! 🙂
