Dintotdeauna am simțit și m-am imaginat mamă de fete. Apoi, cunoscându-l pe DaddyCool, a fost tare frumos să descoperim că aveam aceeași viziune. Însă recent am realizat că Universul avea alte planuri și scrisese deja povestea viitorului nostru copil. Iar cum am aflat sigur că este băiețel e o poveste pe care nu o voi uita niciodată și pe care îmi doresc să vi-o împărtășesc. Încă mi se face pielea de găină când mă gândesc.
Să ne înțelegem de la început. Nu avem nicio problemă cu băieții. Era vorba doar despre viziunea noastră. Așa ne imaginam noi viitorul, cu 3 sau 4 fete pe lângă noi. Și cum primul nostru copil este fetiță, parcă ne-am îndrăgostit și mai tare de viziunea cu fetițele.
Înainte să aflu că sunt însărcinată pentru a doua oară, Ingrid ne spunea foarte des că simte cum mai este cineva cu noi în casă. Am început să vorbim despre asta și mi-a spus că vine surioara ei. A fost atât de emoționant să aud asta de la ea, pfffff.
„Robert dormea, așa că i-am dat testul lui Ingrid și am mers împreună lângă pat… Nu pot descrie în cuvinte reacția lui de fericire, cu uimire și toate stările combinate…”
Au trecut cam 3 luni și, într-o dimineață, am primit confirmarea. Am făcut un test și mi-a arătat clar că sunt însărcinată. A fost un momemt atât de special, pe care îl povestesc după câteva luni, dar îl simt ca și când s-a întâmplat azi.
Robert dormea, așa că i-am dat testul lui Ingrid și împreună am mers tiptil lângă pat. S-a trezit și ne-a zâmbit cu toată ființa, așa cum o face în fiecare dimineață, după care a realizat ce avea Ingrid în mână. Apoi nu mai pot descrie în cuvinte reacția de fericire, cu uimire și toate stările, combinate cu lacrimi și râsete.
Îmi amintesc că i-a spus Ingridei că vine surioara ei și ea a răspuns: „Daaa, acum este în burtică la mama și o să iasă repedeeee!”
Apoi a urmat o perioadă în care Ingrid mă întreba zilnic când vine surioara ei. De câte ori intram într-un magazin în care erau lucruri pentru copii, în primul rând căuta ceva pentru surioara ei sau, dacă ceva din îmbrăcăminte îi rămânea mic, spunea că păstrează pentru surioara ei. Nu aveți idee cât de mult mă bucurau toate declarațiile și promisiunile pe care i le făcea zilnic. Era un teren nou pentru mine, cu și mai multe emoții și trăiri noi.
„Eu mi-am dorit mereu armonie și iubire între frați. Fără competiție, fără comparație. Știu că se poate, dar mai știu că doar părinții pot face minuni în acest sens, cu multă răbdare și cu această viziune bine stabilită.”
Știu foarte sigur ce este important să nu facem. Să nu punem presiunea surorii mai mare, așa cum a fost în cazul meu. Pe mine mă pedepseau pentru tot ce nu făceau bine frații mei. A fost un calvar, ei fiind gemeni (băiețel și fetiță) și extrem de năzdrăvani.
Am simțit mereu ca voi avea cel puțin 3 copii, dar recent am realizat cu adevărat că fetița mea cu ochi ca marea nu va mai fi singură, iar noi vom avea două suflețele pure mișunând prin casă. Curând, și un băiețel.
Se spune ca inima mamei se multiplică atunci când aduce pe lume un suflețel în plus. Și știu că așa va fi și în cazul meu. Abia aștept să strâng la piept două suflețele blânde. Dar recunosc și că, la început, am avut o mică temere. Poate implementată de persoanele din jur. Mulți mi-au spus că Ingrid va fi geloasă sau că nu voi putea să le acord aceeași atenție amândurora.
Nu am lăsat acel sentiment de teamă să se instaleze și nici gânduri de genul acesta să îmi stăpânească mintea. Pentru că nu îmi aparțin. Eu știu cine sunt și îmi cunosc capacitățile.
„De când am un bebeluș în burtică am și inima mai mare, iar brațele îmi sunt mai lungi, cât să cuprindă puii de om, dar și pe tatăl lor. Pentru că noi suntem și vom fi unul.”
La 3 luni și jumătate am mers la control împreună cu Ingrid. Ne-am dorit tare mult să își vadă surioara, doar că am avut o mare surpriză toți trei: doamna doctor ne-a spus că urma să avem un băiețel. Am zis că, totuși, este devreme să știm sigur. Mai ales că și Ingrid a fost tot băiețel până la 5 luni.
Am decis ca până la următoarea ecografie, cea de la 5 luni, să nu ii mai spunem pe nume și să așteptăm un verdict mult mai ferm. Noi nu aveam dubii, mai ales că simțeam că vom avea doar fete și retrăiam situația din sarcina cu Ingrid. Până când, cu două săptămâni înainte de control, am plecat în vacanță în Grecia, de ziua Ingridei.
Acolo, pe plajă, eu și bebelușul am avut un moment atât de intens și de frumos, în care mi-a transmis un nume pe care nu îl mai auzisem niciodată. Am fost curioasă să îl caut rapid pe Google și am citit singura descriere găsită, cu piele de găină: COPAC. Eu veșnic îndrăgostită de natură și cu cel mai mare respect pentru copaci. Eu, care visez să plantez și să salvez Planeta, cresc în pântec un copăcel.
Am trăit atunci un moment aparte, plin de magie și am știut sigur că vom avea un băiețel. Și chiar dacă viziunea mea era că vom avea doar fete, abia aștept să îmi strâng copăcelul în brațe.
Dacă noi am îmbrățișat instant vestea, la Ingrid am avut puțin de povestit, dar foarte puțin. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost: „Nuuuuu!!!!! Este fetiță. Noi trebuie să fim ca fetițele!” M-am topit când am auzit-o și i-am explicat că suflețelul pe care ea l-a simțit că vine este același, doar că va fi sub altă formă decât cea imaginată.
Știu sigur că se vor iubi și că se vor ințelege perfect. Chiar în acest moment eu scriu aceste rânduri, iar ea doarme îmbrățisând burtica. Îl așteaptă cu drag și povestește mereu cu el, dar în același timp o așteaptă și pe surioara ei, pe care o vom aduce acasă de la un orfelinat. Într-un viitor despre care tot Universul va decide dacă va fi apropiat sau îndepărtat. 🙂
Mai este atât de puțin timp și vom fi împreună! Nu mai am somn, cu toate că de la opt luni nu prea mai dorm. 🙂
Abia aștept să îmi recapăt corpul, oricât de minunat este să îl împart cu o altă ființă umană. Abia aștept să îmi recapăt forțele, pe care în acest moment le mai am pe jumătate. Îmi dau seama că sunt atât de concentrată pe naștere încât nu îmi mai stă mintea la nimic. Nu îmi găsesc nici măcar cuvintele pentru încheiere, chiar dacă sunt full cu emoții și fug atâtea cuvinte în mintea mea. Ne regăsim curând cu povești. Probabil data viitoare voi fi deja mamă pentru a doua oară. 😊
Cu drag, Ana Novic.
Foto: PictureThis
