Ca să fiu sincer, am scris și am șters chestii de mai multe ori până să îmi iasă varianta finală, cea despre care să simt că exprimă exact ceea ce vreau să spun. Și care reprezintă, până la urmă, adevărul din spatele acestui proiect. În care m-am aventurat din momentul în care am început să scriu rândurile pe care le citești. Și pe care le scriu entuziasmat și extrem de emoționat. 🙂
Nu e vorba că nu aș fi un om super sincer, în general. E pur și simplu vorba că mă trec o mulțime de sentimente atunci când mă gândesc la motivul pentru care am pornit www.daddycool.ro și trebuia cumva să mă opresc la unul singur. 🙂
La cel principal, care e sursa mea zilnică de energie și inspirație: DRAGOSTEA pentru Ingrid.
Am știut că trebuie să scriu despre sentimentul pe care îl am față de copilul meu. Despre cât de mult mi l-am dorit și despre cum Dumnezeu ni l-a trimis, cum am știut întotdeauna că voi avea o fetiță care îmi va lumina zilele și despre cât de cool este să fii un tătic tânăr. Și cât de simplu e să fii părinte atunci când ți-ai găsit echilibrul.
Iar când mecanismul a început să funcționeze, s-au legat atât de multe lucruri în mintea mea și s-au derulat atât de multe imagini frumoase încât am știut că nu mai e cale de întoarcere.
Nu încerc să învăț pe nimeni nimic. Vreau doar să împărtășesc cu tine bucuria pe care o simt de când Ingrid a venit pe lume, lucrurile pe care le învăț de la ea zilnic, sentimentele pe care le trezește în noi și motivația pe care ne-o dă mie și Anei de fiecare dată când o privim în ochi.
E o provocare să fii bărbat, mai ales unul tânăr, și să scrii despre experiența de tată. Despre schimbările pe care le aduce în viața ta. Să expui o latură intimă a vieții tale și să le arăți oamenilor cât de mult înseamnă acest rol nou pentru tine.
Dar dacă mi-ar fi rușine de cineva pentru că aleg să pun pe tavă sentimentele și experiențele pe care le trăiesc alături de fiica mea, realizarea noastră cea mai de preț, aș fi chiar penibil.
Cei care mă cunosc știu cât de mult îmi place să scriu (vorba aceea, fac asta de 11 ani deja), iar întrebarea lor firească, care mă urmărește de ceva timp, a fost următoarea: „De ce nu-ți faci un blog? E la modă, mai toți jurnaliștii au unul, iar la câte experiențe ai adunat, ai putea să scrii liniștit despre multe lucruri interesante.”
Și chiar aveau dreptate! Dacă aș fi pus pe foaie toate aventurile din industria muzicală, televiziune și advertising prin care am trecut până acum, la 27 de ani, cu siguranță aveai ce citi. Dar, cumva, am simțit de fiecare dată că nu era încă momentul. Până acum.
Se pare că misiunea mea nu era să scriu despre cât de mult mi-a plăcut artistul X, cât de antipatic mi-a fost artistul Y, cât de greu e să faci televiziune în epoca asistentelor TV sau cum au trecut 11 ani de carieră aproape pe nerăsuflate.
Am lăsat „episoadele” să se transforme în experiență, iar experiența este cea care mă va ajuta acum să îți povestesc exact ca un om mare: matur în gândire, dar tânăr în spirit. Ca un daddy cool!
„Sunt un copac și îmi place să vorbesc despre asta!”, spune prietena mea, www.suntuncopac.com. Ei bine, eu sunt un daddy cool și vreau să-ți povestesc despre asta! 🙂
Am început un nou capitol din viață și te invit să faci parte din el. Sunt sigur că vom trece prin o mulțime de situații inedite împreună, că ne vom distra, că vom învăța o groază de lucruri. Pe care abia le aștept!
Și ce mă bucură cel mai tare e că… ține toată viața!
Ești pregătit/ă să povestim și să împărtășim experiențe? 🙂
