Voi unde vă simțiți acasă, fetelor? Știu, nu am mai scris de ceva vreme, dar am ales să o fac doar atunci când mă simt total inspirată de un subiect. DaddyCool ar vrea să scriu în fiecare luni, dar eu sunt berbec și fac lucrurile cum simt. 🙂 Azi am avut o revelație și m-am decis să vă povestesc despre ce înseamnă pentru mine să mă simt acasă.
Pentru mine, acasă înseamnă confort. Ce înseamnă confort? Atunci când mă simt liniștită, împăcată, echilibrată. Prezentă, înconjurată de armonie.
Uneori, se mai rătăcește și confortul. Să nu credeți că e mereu fix așa cum îmi doresc. Însă partea cea mai importantă este că știu întotdeauna către ce tind. Simt când ceva se clatină și caut să mă redresez rapid. Să ajung la stările care îmi fac bine.
„Mă simt acasă atunci când ajung la orice spațiu verde. Iubesc natura și caut să o am mereu aproape!”
Eu și Ingrid avem un mic „ritual” care să ne aducă mereu sentimentul de… acasă. De cele mai multe ori îl facem singure, de fiecare dată când poate ni se alătură și DaddyCool, iar uneori prietenii noștri. Fugim la iarbă verde în centrul orașului. Pentru că iarba verde și picioarele goale îmi dau mie acest sentiment acut de acasă.
E un traseu pe care și Ingrid îl cunoaște foarte bine deja, iar ritualul e simplu. Mergem și luăm împreună prânzul în parc. Ea, paste cu legume, iar eu legume trase la WOK, ambele de la un restaurant vietnamez la care noi am devenit deja cliente fidele. Eu îmi mai iau și o bere. 🙂
Mi-am dat seama că mă simt mereu acasă atunci când ajung pe spațiul verde. Și, mai ales, atunci când sunt cu picioarele goale în iarbă. Pentru mine, așa arată acasă: verde, luminos, liniștit, în picioarele goale. Iubesc natura și caut să o am mereu aproape! 🙂
Cred că acasă înseamnă mult mai mult decât canapeaua dorită sau draperia perfectă. Eu sunt acasă atunci când am stări de liniște și armonie. Este adevărat că, în final, partea estetică întregește căminul, însă totul pornește din interiorul nostru. Iar acasă este acolo unde suntem prezenți și asumați. You know what they say: Home is where your heart is! 🙂
„Tiparele nu sunt pentru mine și asta așa a fost mereu. Îmi dau voie să gândesc departe și să visez cât de mult vreau!”
Consumăm prea multe chestii materiale. Trăim într-o lume prea digitalizată și ne ocupăm prea puțin de cea mai importantă parte. Sufletul nostru!
Mă gândesc mereu la cât de importanți suntem pentru cei mici. Și la cât de importante sunt mesajele pe care noi le transmitem către ei. La obiceiurile lor viitoare, care pornesc de la noi. Cel mai mult îmi doresc pentru Ingrid să înțeleagă faptul că este liberă să aleagă propria cale. Să își creeze obiceiuri. Să își caute propria variantă de „acasă”.
Tiparele nu sunt pentru mine și asta așa a fost mereu. Nu le-am folosit nici în atelier, nici în viața personală. Mereu îmi dau voie să gândesc mai departe de concepțiile poporului. Să visez cât de mult vreau!
Așadar, dragilor, vă invit să faceți un test de imaginație. Și să îmi spuneți locul care reprezintă pentru voi în totalitate ideea de acasă. Locul în care vă refugiați cu atât de mult drag încât nu mai simțiți nevoia să ieșiți de acolo. 🙂
P.S: Atunci când simțiți că vă aflați în locuri în care nu aveți cea mai bună stare, căutați altă direcție. Gândiți pozitiv și căutați-vă drumul care vă este menit cu adevărat. Gândind pozitiv s-ar putea să reușiți lucruri pe care altfel nu ați avea șanse să le duceți la bun sfârșit…
Cu drag, MommyCool!
Pozele sunt făcute în Bucovina, unde m-am simțit cu adevărat acasă! 🙂