Fiindcă mai simțim încă ecourile Săptămânii Mondiale a Imunizării, iar vaccinarea a fost tot timpul un subiect foarte sensibil, m-am gândit să vă povestesc azi despre bolile pneumococice. Ce sunt, care este cauza lor, cum afectează sănătatea copiilor noștri și cum îi putem proteja pe aceștia, aflați din materialul de mai jos. Sper să vă fie util și să vă răspundă la întrebări pe care le aveați. Și să vă ajute să luați o decizie, în cazul în care sunteți părinți de puțin timp și nu știți dacă e bine sau nu să vă vaccinați copilul.

Informarea este un aspect foarte important pentru fiecare dintre noi în calitate de părinți, însă esențial este cum și de unde ne informăm.

1 – Ce sunt bolile pneumococice?

Bolile pneumococice sunt infecții provocate de o bacterie numită Streptococcus pneumoniae (numit și pneumococ). La copii, infecțiile cu pneumococ pot cauza boli des întâlnite la vârstele mici, precum otita medie, dar și unele foarte grave, precum pneumonia pneumococică sau meningita bacteriană. În România (țara cu cea mai mare rată a mortalității infantile din Uniunea Europeană!), pneumonia reprezintă principala cauză de deces a copiilor cu vârste mai mici de 5 ani.

2 – Ce este pneumococul?

Pneumococul este o bacterie care, în mod normal, poate fi găsită în nas și faringe. La persoanele sănătoase, prezența pneumococului nu este un motiv de îngrijorare dacă acesta nu provoacă simptome. Totuși, dacă apare un dezechilibru – cum ar fi, de exemplu, o gripă sau o răceală – imunitatea scade şi atunci bacteria se poate înmulți necontrolat, cauzând una dintre bolile pneumococice. Aceste infecții pot avea forme foarte grave, numite „invazive” pentru că pneumococul ajunge să atace organe care nu sunt în mod normal populate cu bacterii. Cum ar fi plămânii. Cred că este important să știți că între 50% și 80% dintre copiii care frecventează colectivități – merg la creșă, la grădiniță sau la școală – sunt purtători sănătoși ai pneumococului. Dintre cele peste 90 de tipuri de pneumococ identificate, 13 sunt responsabile de aproximativ 90% dintre bolile pneumococice.

3 – Care sunt categoriile de risc?

Riscul unei infecții pneumococice invazive este cel mai mare la copiii foarte mici, cu vârsta de până la 2 ani, cei mai expuși fiind sugarii. Deoarece sistemul lor imunitar este în curs de formare. Din păcate, bolile pneumococice nu seamănă cu alte boli ale copilului. Cum ar fi pojarul. Dacă ați avut în copilărie pojar, cel mai probabil sunteți imuni, dar acest lucru nu este valabil și în cazul infecțiilor pneumococice. Copiii care au suferit de o boală provocată de pneumococ nu sunt protejați de aceasta pe viitor. De fapt, boala poate reveni de oricâte ori găsește organismul nepregătit. În afară de copii, riscul de a contracta o boală pneumococică este mai mare la persoanele în vârstă și cele cu imunitatea afectată.

4 – Cum se manifestă bolile pneumococice?

Un alt motiv pentru care bolile pneumococice sunt atât de periculoase este faptul că, de multe ori, ele pot fi confundate cu răcelile sau gripele. Au simptome precum febră ridicată (peste 39 °C), tuse, dureri toracice, de cap, de urechi, respirație zgomotoasă, oboseală excesivă, refuzul alimentației sau vărsăturile.

5 – Cum se transmit bolile pneumococice?

La fel ca majoritatea infecțiilor respiratorii: prin strănut ori tuse, sau indirect, prin praf contaminat. Pneumococul se transmite ușor, mai ales între copiii mici care stau împreună în locuri precum grădinițe, centre de joacă, centre de plasament, spitale. Aceasta nu înseamnă că trebuie să evităm să ne ducem copiii în comunități; însă trebuie să ne asigurăm că ei sunt protejați!

CE RISCĂM?

Meningita pneumococică

Este una dintre cele mai periculoase forme de meningită, pentru că poate provoca o serie de complicaţii severe, cum ar fi: retard mental, pierderea auzului, epilepsie, paralizii, tulburări de vorbire şi de comportament, ca urmare a leziunilor cerebrale. Mai mult, cu cât copilul este mai mic, cu atât riscul de deces este mai mare. Cei mai vulnerabili sunt copiii sub 2 ani.

Simptome: Plâns persistent strident, respiraţie rapidă, febră mare, piele palidă, pătată sau albăstruie, inactivitate, mâini şi picioare reci, somnolenţă, bombarea fontanelei („golul” din creștet de la copiii mai mici de un an, a căror cutie craniană nu este încă dezvoltată complet), mişcări spasmodice de rigiditate a organismului, vărsături repetate, frisoane şi convulsii.

Septicemia

Este o infecţie extrem de gravă, cu risc mare de deces, care apare ca urmare a răspândirii, prin sânge, a pneumococului în întreg organismul.

Simptome: Ficat și splină mărite, alterări ale stării de conştienţă, tensiune arterială scăzută, icter, diaree, hemoragii digestive, intrarea în insuficienţă (funcționare defectuoasă sau blocaj) a mai multor organe.

Pneumonia pneumococică

Dintre toate bolile pneumococice grave pe care le fac copiii, aceasta este cel mai des întâlnită. Este, de asemenea, şi cea mai comună pneumonie bacteriană care îi afectează atât pe cei mici, cât şi pe adulți.

Simptome: Boala începe brusc, cu febră mare și frisoane, dureri ascuțite în piept (de genul „junghi”), tuse, mai întâi uscată, apoi cu spută (de culoare ruginie), dureri intense de cap, respirație rapidă, refuzul mâncării și stare generală alterată.

Otita medie acută

Este cea mai frecventă infecţie bacteriană la sugar şi copilul mic, iar Streptococcus pneumoniae este principalul agent patogen. Deși de multe ori boala trece fără a pune probleme, în absenţa unui tratament corect ea poate evolua spre complicații.

Simptome: Dureri de urechi, scurgere de puroi din ureche, febră, iritabilitate, vărsături. La sugari, care nu pot spune ce îi doare, fiți atenți la următoarele semne: copilul e răcit şi are secreţii nazale, se apucă adeseori de ureche, trage de ea sau freacă urechea, bagă obiecte în ureche (scutecul sau jucării), este agitat şi neliniştit pe timpul zilei, iar noaptea plânge, aparent fără motiv, deși a fost hrănit, are scutecul schimbat şi e în braţele mamei (la otită, durerea apare de obicei noaptea). Copilul plânge în timp ce suge (suptul modifică presiunea din urechi), are scaun moale sau vomită.

CUM NE PROTEJĂM COPIII DE BOLILE PNEUMOCOCICE?

Motivul pentru care bolile pneumococice sunt din ce în ce mai greu de tratat se datorează utilizării intensive a antibioticelor. Mai ales a celor cu spectru larg de acțiune. Studiile arată o rezistență din ce în ce mai mare a pneumococului la antibiotice. Acesta este și motivul pentru care, sincer, noi nu o tratăm pe Ingrid cu antibiotice. Mi se pare că părinții se sperie foarte ușor de orice se întâmplă copilului, iar soluția cea mai rapidă este să le dea un antibiotic „cu spectru larg”. Well, eu cred că ar trebui să ferim micuții de așa ceva. Și să le dăm antibiotic doar în cazul în care este cu adevărat necesar.

Rezistența la antibiotice e o problemă chiar foarte serioasă. Vă imaginați ce ravagii poate face o infecție care nu poate fi stopată cu niciun medicament? Iar dacă, în plus, e vorba și de o infecție contagioasă, vorbim deja de o chestiune de sănătate publică.

În aceste condiții, specialiștii sunt de părere că soluția cea mai bună este vaccinarea. Care ajută sistemul imunitar să combată singur infecțiile. Astfel permite reducerea utilizării antibioticelor și previne apariția rezistenței. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, vaccinarea antipneumococică este singura măsură eficientă pentru prevenirea bolilor pneumococice.

Specialiștii spun că, pentru a evita bolile pneumococice, cea mai bună soluție este vaccinarea. Aceasta ajută sistemul imunitar să combată singur infecțiile.

Vaccinul pneumococic încurajează organismul să producă anticorpi împotriva bacteriilor pneumococice. Astfel că atunci când se confruntă cu un atac din partea acestora, sistemul imunitar are deja „armele” cu care să îl combată. Rezultatul este că infecția nu se poate răspândi, sau, mai rar, provoacă doar o formă foarte ușoară de boală.

Programul Național de Vaccinare din România include vaccinul pneumococic conjugat 13-valent. Acesta oferă protecție împotriva a 13 tulpini de pneumococ. Acest vaccin este oferit gratuit de către Ministerul Sănătății, prin cabinetele medicilor de familie.

Dar ce facem dacă bebelușul este bolnav? Amânăm vaccinarea?

În cazul în care copilul are o boală acută, cu febră mare, atunci da, vaccinarea antipneumococică trebuie amânată, la fel ca și în cazul altor vaccinuri. Pe de altă parte, dacă cel mic are doar o infecție minoră, de exemplu o răceală, îl puteți vaccina fără probleme.

Atenție însă! Dacă bebelușul are simptome de răceală, infecție sau altă afecțiune, ar fi bine să îl vadă un medic. Acesta este cel mai în măsură să decidă dacă i se poate administra vaccinul.

Vă rog tare mult să fiți atenți la ce medici vizitați și în ce fel examinează copilul. Dacă este un control superficial și o decizie luată în câteva secunde, nu ezitați să cereți o a doua părere. Chiar și a treia, dacă este nevoie. Noi am pățit un episod neplăcut atunci când, în locul medicului de familie a lui Ingrid (care nu ajunsese la cabinet pentru consultație, deși era programată LOL), a fost examinată de o colegă doctor, ceva mai în vârstă. După 10 secunde a decis că fiica noastră are pneumonie și că trebuie să ia o pungă de pastile. Multe dintre ele antibiotice. Chiar nu era cazul, copilul se comporta perfect în regulă. Avea doar niște muci și o tuse ușoară.

Evident, am plecat de acolo și am consultat imediat medicul nostru pediatru homeopat, cu o experiență de peste 40 de ani în domeniu. Aceasta a constatat că micuța noastră este răcită, ne-a dat un tratament și totul s-a rezolvat în 2 zile. Imaginați-vă voi… Cum era să ne îndopăm copila (care avea 1 an și ceva la vremea respectivă) cu un pumn de pastile? Doar pentru că cineva a decis acest lucru la cel mai superficial control pe care eu l-am văzut vreodată. Dragii mei doctori, nu vă jucați cu viețile copiilor noștri, vă rog tare mult. Nu cred că mai are sens să vă spun că am renunțat din acel moment la colaborarea cu respectivul cabinet al unei policlinici de stat.

Aveți grijă ce medici vizitați și în ce fel vă examinează copilul! Noi am avut parte de un episod neplăcut, în care Ingrid avea „pneumonie” după un consult de doar câteva secunde. Evident, nu era cazul de așa ceva, iar noi am renunțat imediat la colaborarea cu doctorul respectiv!

Ca părinte, vreau doar ce e mai bun pentru copilul meu. Evident, vreau să fie ferită de orice fel de boală și să îi fie bine. Dar noi mergem foarte mult și pe ideea de a face ce ne spune sufletul. Iar sufletul ne-a spus să o vaccinăm pe Ingrid. Pentru că și noi am fost măcinați de întrebările: „O vaccinăm sau nu? E bine sau nu? Sunt vaccinurile ce erau odată sau a devenit doar un business? E țara noastră una în care se trimit vaccinurile de cea mai bună calitate?” În cele din urmă, am spus că facem cum ne dictează inima.

Suntem cu toții expuși riscului de a ne îmbolnăvi, de la cei mici, până la cei vârstnici. E o realitate și trebuie să fim conștienți de treaba asta. Cu acest lucru în minte, am simțit că e datoria mea să vă informez cu privire la bolile pneumococice. Decizia de a vaccina sau nu copiii este în mâinile voastre, bineînțeles.

Pentru a veni și mai mult în ajutorul vostru, vă invit să urmăriți o sesiune de întrebări și răspunsuri cu dr. Gindrovel Dumitra. Dânsul e  medic de familie și coordonator al Grupului de Vaccinologie din cadrul Societății Naționale a Medicilor de Familie. În clipurile de mai jos răspunde întrebărilor părinților despre bolile pneumococice și vaccinuri. Sper să vă ajute și să găsiți toate informațiile de care aveați nevoie.

Dacă mai aveți întrebări, vă rog tare mult să mi le lăsați în comentarii, iar eu voi reveni curând cu un material în care vom avea răspunsuri pentru toate, din partea unui specialist.

Cu drag, DaddyCool!

Articol realizat în cadrul unui parteneriat cu Asociația „Mame pentru Mame”.