Știi deja că am făcut o pasiune pentru marii actori români care nu mai sunt printre noi, iar eu și Sorin am găsit soluția ideală ca să le aducem un omagiu: proiectul In Memoriam. Totodată vrem să le reamintim celor din jur că ei au existat și că le-au oferit oamenilor o serie de momente actoricești incredibile, care vor rămâne în istorie. De ce să uităm de ele? De ce să nu știe și generațiile tinere de acești oameni talentați? De ce să nu o ajut pe Ingrid să ia contact cu istoria teatrului și filmului românesc?
Am studiat ce înseamnă umorul în România zilelor noastre și, recunosc, nu este deloc pe gustul meu. Bășcălie, miștocăreală, multe glume cu tentă sexuală, persoane de cea mai joasă speță devenite „celebre” peste noapte, demne de a fi imitate în show-uri TV și de a apărea în presa de diferite feluri. Pentru mine, toate sunt exemple super grăitoare de „AȘA NU”, acesta fiind și motivul pentru care am renunțat de mulți ani să mă uit la TV ori să citesc tabloide. Sunt foarte puține publicații care merită citite, iar degetele de la o singură mână îmi ajung să le număr.
Ei bine, cu toate astea, sunt un tip îndrăgostit de umor și îmi place să glumesc de fiecare dată când am ocazia. La fel de mult cum îmi place să urmăresc lucruri amuzante, de calitate, făcute și scrise cu minte. Și vreau ca Ingrid să fie crescută în cel mai vesel și pozitiv mod cu putință. Să cunoască umorul de calitate, curat, cu adevărat amuzant.
Să știe să facă glume bune, care nu lezează imaginea nimănui. Care nu pun oamenii din jurul ei într-o situație inconfortabilă. Care nu presupun batjocorirea altora pentru amuzamentul propriu. Îți spun sincer, nu suport oamenii care fac mișto de alții doar pentru că se cred mai presus și doar pentru a râde în hohote la propria glumă. Îmi place autoironia și consider că acela e singurul moment în care cineva poate râde de defectele altcuiva: când persoana în cauză și le scoate în evidență într-un mod ironic și amuzant, nu când e ținta miștourilor altcuiva. Mi se par penibili oamenii care îi atacă pe alții sub formă de „glumă” doar ca să-și mascheze propriile frustrări. Nu știu, nu e genul meu de distracție. 🙂
Așadar, căutând soluția să mă răsfăț cu umor adevărat și să reprezint în același timp un exemplu pentru fiica mea, dar și pentru oamenii din jur care mă admiră și mi-au urmărit parcursul profesional, am inițiat proiectul In Memoriam, menit să aducă un omagiu sincer umorului de calitate și marilor actori pe care România ni i-a dat de-a lungul timpului. E modalitatea mea și a lui Sorin de a ne arăta respectul față de tot ce a însemnat comedia în urmă cu 20, 30, chiar 40 de ani, când noi nici nu eram în plan pentru această lume. 🙂
Ce facem noi? Reinterpretăm sketch-uri vechi, celebre, într-o manieră proprie, modernă, dar nu uităm să păstrăm aerul vintage al acestora pentru a putea transpune oamenii în perioadele istorice în care au fost filmate scenetele inițiale.
Culmea, proiectul nostru are succes! Pentru că e îndrăzneț, pentru că e original, pentru că e atipic pentru niște actori de 20 și ceva de ani. Oamenii îmbrățișează ideea noastră și ne invită să vorbim despre el în emisiuni tv, în interviuri scrise sau la radio. Ceea ce mă face să cred că există încă speranță și că nu doar prostia și goliciunea au devenit subiecte de interes în România anului 2016. Sigur, e mult de lucrat până să facem din acest subiect ceva de interes național la nivel macro, însă începutul este exact așa cum l-am vizualizat și mă face să-mi doresc să continui această aventură cu la fel de mult entuziasm. Pentru că se poate! 🙂
Cea de-a treia scenetă reinterpretată de noi se numește „În Bucătărie” și a văzut lumina zilei în iarna anului 1975, cu 13 ani înainte ca eu să mă nasc, pe TVR1, în seara de Revelion. A fost realizată de Dan Mihăescu și interpretată de Dem Rădulescu și Jean Constantin. Acum, a venit rândul nostru să intrăm cu entuziasm în pielea personajelor. Enjoy:
Cu drag, DaddyCool
Pentru comentarii și sugestii, știți unde mă găsiți! 🙂
Foto/Video: Ciprian Strugariu
Montaj: UnderVibe Records
){kind=link}