În curând voi fi mamă pentru doi. Port în pântece o nouă viață, iar asta este o binecuvântare fără comparație. De neîntrecut și greu de povestit. Iar pe cât de mult mă împlinește și mă fericește, pe atât de greu îmi este să o descriu. Aș vrea să vă spun, însă, care sunt trăirile de care am avut parte, cu ce s-a diferențiat față de sarcina cu Ingrid și de ce nu agreez oamenii care au întrebări și păreri despre orice.
În câteva cuvinte, experiența de a deveni mamă pentru doi copii este, de departe, trăirea supremă. E partea preferată a existenței mele.
Dar povestea mea are și un „capitol” despre trăirea fizică. Dacă emoțional și spiritual totul este înconjurat de magie, când vine vorba despre tranformările pe care le suferă corpul unei mame… pfffoooaaaiiii.
Nu este deloc ușor când totul se umflă, oasele se simt lovite, apar afecțiuni de tot felul, hainele nu îți mai vin. Și lucruri pe care în mod normal le faci super rapid, acum abia dacă reușești să le termini într-o zi. 😊) Iar asta aduce frustrare, mai ales atunci când ești de fel o persoană mega activă, așa cum sunt și eu.
Evident, ca și la prima sarcină, toată lumea a pus întrebări de tot felul. Care pe mine mă deranjează. Și aici nu mă refer la prieteni și familie, ci la oamenii pe care i-am întâlnit în drumurile mele prin oraș sau prin mijloacele de transport. Iar dacă eram cu Ingrid (și foarte rar umblu fără ea), oameni pe care nu îi cunosc au avut o mare curiozitate: „Faceți pereche?” Recunosc, nu agreez deloc ideea de „pereche” între frați și nici nevoia necunoscuților de a intra cu bocancii în viața unui om pe care nu îl cunosc.
„Nu înțeleg nevoia oamenilor de a intra cu bocancii în viața unui om pe care nu îl cunosc!”
Sunt puține diferențe între sarcina cu Ingrid și cea cu micuțul copăcel. Îi spun așa pentru că numele lui asta înseamnă. O să vă povestesc în viitor și despre cum și-a ales singur numele. A fost o experiență aparte.
Revenind la sarcini, au evoluat amândouă foarte bine și fără probleme, din fericire. Sunt recunoscătoare pentru acest lucru. De asemenea, pare că este adevărat și că burtica de băiat este diferită de cea de fată. Iar în ceea ce privește aspectul fizic, partea bună este că de data aceasta nu m-am transformat la fel de mult ca în sarcina cu Ingrid. Mai ales la față.
Pe lângă aceste aspecte, eu am fost la fel de activă, plus că acum am avut o zână care m-a ținut mereu în formă. Tot la capitolul diferențe, la prima sarcină am experimentat luxul de a mă odihni de câte ori simțeam, pe când acum m-am odihnit doar când am apucat. 😊)
O altă diferență pe care am simțit-o din plin au fost loviturile puternice și aproape constante ale micului sportiv. Dacă la Ingrid așteptam să vină ora magică de comunicare tactilă, ei bine, ăsta mic mă cam pocnește la propriu. Dimineața, la prânz, seara, dar și pe timp de noapte. Ba chiar mă trezește din somn. Eu nu cred că el doarme. Glumesc mereu spunând că va ieși direct obosit și că va dormi foarte mult. 😊)
E adevărat, nu știm ce ne așteaptă, dar ne simțim pregătiți. E momentul oportun să fiu mamă pentru doi.
La sarcina cu Ingrid ne amenințau mulți dintre cei care erau deja părinți: „Dormiți cât mai aveți timp, bucurați-vă de voi cât mai puteți!”. De parcă urma sfârșitul lumii și nu cea mai frumoasă și specială perioadă pe care urma să o trăim. În fine, nu au reușit să ne sperie, noi suntem îndrăgostiți de „meseria de părinte”. Acum au fost și mai multe reacții, dar diferite: „Să vă pregătiți, va fi foarte greu!” ori „Sunteți curajoși, nu știți ce vă așteaptă cu doi!” 😊)
Noi ne dorim patru copii și mereu ne-am văzut o familie numeroasă. Suntem total asumați ca părinți. Știm că acum ne creștem cu toată dragostea, dăruirea și răbdarea puii, iar apoi avem tot timpul să ne facem de cap. Până atunci, copiii noștri sunt alături de noi, evoluăm, experimentăm, ne jucăm, călătorim împreună. De mână. Asta ne definește, faptul că facem totul împreună și nu prea ne vedem făcând lucrurile altfel.
Evident că fiecare familie își alege calea, dar ce este important pentru fiecare om din lumea asta și ce cred eu că ne face viața mai ușoară? ASUMAREA.
„Rămâneți de mână. Întotdeauna, pentru totdeauna!”
Mă opresc aici. Cu greu pentru că vorbesc mult și iubesc să povestesc. Dar nu vreau să vă plictisesc. 😊
În concluzie, îainte de o sarcină, căutați să vindecați bubițele netratate ale relației, să fiți o echipă sudată. Evident, acest lucru este sănătos în general într-o relație, dar atunci când aducem un copil pe lume este tare importantă armonia dintre părinți. Povestiți mult despre tot ce experimentați și în sarcină, dar și după.
Iar cel mai important lucru, din punctul meu de vedere: fiți unul și nu vă dați drumul mâinilor nici o secundă. Cum îmi place mie să spun și să îmi imaginez o relație: dintotdeauna pentru totdeauna, mereu împreună de mână.
Cu drag, Ana!
Foto: PictureThis
