În urmă cu 5 luni am acceptat provocarea primită din partea unei prietene și i-am spus Anei ce simt pentru ea, prin intermediul unei scrisori publicate pe site-ul www.suntuncopac.com. Din postura de future daddy. A sosit momentul să ți-o arăt și ție, de data asta din postura de Daddy Cool! 🙂
Începea cam așa…
„Dragă copac,
Sunt de meserie jurnalist și nu mi-a fost niciodată dificil să scriu despre lucruri, oameni, evenimente, situații. Dar în privința persoanei despre care urmează să îți povestesc treaba stă un pic altfel. Și nu pentru că nu am ce povesti. Nu pentru că mi-e greu să-mi găsesc cuvintele. Ci pentru că sunt atât de multe lucruri frumoase de povestit despre ea încât simt că nu mi-ar ajunge toate cuvintele din lume ca să-ți spun cât de fericit sunt că am întâlnit-o…
Cât de recunoscător îi sunt lui Dumnezeu că a adus-o în viața mea, cât de multe am învățat de la ea, ce lecție de viață ne oferă zilnic mie, dar și oamenilor din jurul ei, ce suflet bun are, ce tărie de caracter și de câtă ambiție poate să dea dovadă.
- E un om cu o poveste de viață incredibilă, ruptă parcă dintr-un film recompensat cu multe premii Oscar.
- Un om care a trecut prin greutăți nenumărate, dar care nu s-a dat bătut nici măcar o secundă.
- Un om pe care prietenii l-au abandonat atunci când a avut cea mai mare nevoie de ei, dar care a găsit puterea să se ridice, să meargă mai departe și să ierte.
- E un om cu atât de mult orgoliu încât nu vede niciodată eșecul ca pe o opțiune.
- E un om pe care l-am schițat ani de-a lungul în minte și pe care nu am crezut că-l voi întâlni vreodată.
E la fel ca mine. Împărtășim aceeași poveste și am fost destinați să ne întâlnim. Exact atunci când aveam cea mai mare nevoie unul de celălalt.
Nu a fost dragoste la prima vedere, ca în comediile siropoase de la Hollywood, dar a fost o scânteie. Care s-a transformat în prietenie. Iar prietenia s-a dezvoltat în iubire, respect, admirație.
Am devenit o echipă sudată și credem cu tărie unul în celălalt. Eu cel mai mult în ea, ea cel mai mult în mine.
Ne susținem, ne îmbărbătăm când e cazul, ne tragem de păr dacă e nevoie și ne completăm perfect.
Suntem o familie îndrăgostită de natură, de viață, de oameni. Și în natură am mers ca să îi dăm viață unui copăcel: Ingrid-Maria. Care a crescut în burtica ei, soția mea, și a venit pe lume în urmă cu puțină vreme!
Ca să ne facă mai fericiți, ca să ne arate ce echipă bună suntem și ce perfect e rodul iubirii noastre. Pentru că ea, fiica noastră, e perfectă!
Am fost pregătit să o întâlnesc pentru că mi-am dorit-o dintotdeauna. Ea era tot ce lipsea ca tabloul nostru să fie complet! Deocamdată, pentru că vom mai „planta copăcei”! 🙂
Sunt sigur că ai înțeles că o iubesc până la cer și înapoi. Și că alături de ea merg până în pânzele albe și mai departe! Și că ea mă face un bărbat mai puternic. Și că pentru mine e TOT!
Ana, TE IUBESC și ÎȚI MULȚUMESC!
Sursă articol: www.suntuncopac.com
Foto: Ciprian Strugariu, Cătălin & Mirela Săvulescu, Arhiva Personală
