Pe data de 26 noiembrie fiica mea, Ingrid, a împlinit frumoasa vârstă de 5 luni minunate, timp în care ne-a arătat mie și Anei ce înseamnă cu adevărat fericirea. Ei bine, am vrut să sărbătoresc acest eveniment cum se cuvine, așa că am apelat la ajutorul unuia dintre cei mai talentați oameni pe care mi-a fost dat să-i cunosc în ultima perioadă!
Îmi plac la nebunie oamenii care mă inspiră, care emană pozitivitate și care fac un job din pasiunea pe care o au, motiv pentru care nu simt nici măcar o secundă că lucrează. E foarte greu și complicat în ziua de astăzi să fii unul dintre aceștia, dar realitatea este că ei există, iar eu vreau să descopăr cât mai mulți.
Și vreau să ți-i prezint și ție! Pentru că nu cred să existe persoane cărora să nu le placă poveștile inspiraționale, venite din partea unor oameni care nu s-au mulțumit să viseze și atât. Care au luat atitudine și și-au exploatat talentul la cel mai înalt nivel.
Este și cazul lui Cezar Stanislau, un tip de 26 de ani care a transformat pur și simplu făcutul torturilor într-o adevărată artă! Adică Cezărică face niște torturi atât de spectaculoase încât pur și simplu nu îți vine să crezi că sunt reale.
Eu le-am descoperit întâmplător pe Facebook și m-am îndrăgostit PE LOC. În același timp, încă din secunda în care am văzut ce face, am știut că trebuie să-l cunosc pe omul din spatele brandului BaKings (ce nume cool) și să facem un super tort împreună. 😀
Nu știu de ce, dar eram convins că e un tip care se aseamănă foarte mult cu mine și Ana, de la care aș avea ce să învăț și pe care chiar o să-mi facă plăcere să-l cunosc. Aveam eu, așa, un feeling.
„Iubito, am descoperit omul din spatele acestor torturi incredibile. Îl cheamă Cezar Stanislau. L-am găsit pe Facebook. Îmi place moaca lui. Eu îi scriu că vreau să facem un tort împreună pentru www.daddycool.ro. Nu știu de ce, dar sunt sigur că o să ne înțelegem de minune. Uite chiar acum îi scriu. Sper să-i placă proiectul. Și să nu creadă că sunt nebun! Haha!”
Și i-am scris lui Cezar pe Facebook. L-am felicitat pentru ceea ce face, în primul rând. N-ai cum să nu! Pe bune, uită-te puțin la poza de mai jos…
Așa, revenind la oile noastre… Hey, nu mai trage cu ochiul la minunățiile de mai sus! 🙂 I-am scris lui Cezar, i-am povestit despre ce vreau să facem, iar el a fost super receptiv și a acceptat propunerea mea! Yeiiii!!! M-am bucurat tare mult!
Ne și vedeam împreună în laborator, povestind și împărtășind oamenilor din bucuria noastră. Bucuria mea era că am descoperit un om super cool și talentat, pe care am ocazia să ți-l prezint și ție, iar a lui că putea să împărtășească și cu mine pasiunea sa pentru torturi. Și, culmea, chiar așa a fost!
M-am întâlnit cu Cezar ieri și am avut impresia că îl știu de o viață. Nu știu ce părere a avut el că nu l-am întrebat, dar a părut că ne-am înțeles de minune, după cum poți vedea și tu în filmulețul de mai jos. Am făcut împreună un tort și am filmat tot procesul.
A fost super FUN!
După cum ai văzut, Cezar mi-a făcut o surpriză și a creat un tort special pentru www.daddycool.ro. Ceea ce mi s-a părut super cool pentru că eu nu am cerut așa ceva, ci am vrut pur și simplu să lucrăm la una dintre comenzile sale. Dar lui i-a plăcut așa de mult ce fac și cum ne povestim noi aicișa pe blog, încât a considerat că merităm un tort special! Uraaa!
Am văzut cum face blaturile, care sunt combinațiile de creme pe care le folosește, cum bibilește fiecare tort în parte, am aflat cum a descoperit rețeta pentru niște super bezele și multe alte lucruri super interesante. Ca un fapt divers, eu nu prea mănânc dulciuri, iar bezelele din comerț le urăsc, însă ieri s-a întâmplat ceva. Am mâncat și bezele, am mâncat și dulciuri și chiar mai voiam. Vă spun, în laboratorul lui Cezar se lasă cu magie! 🙂
Pe lângă un tip care se afla în elementul lui și era evident de la o poștă acest lucru, am descoperit și o poveste foarte mișto, exact așa cum am bănuit de la început.
Prima dată Cezar a fost pasionat de mâncare și și-a încercat talentul în bucătărie. După ce a testat diverse rețete și a observat cât de tare își ling prietenii săi degetele, a decis să lanseze un blog culinar: www.skiptomylou.ro, unde să posteze rețetele pe care le-a încercat și care i-au plăcut.
În scurt timp, blogul i-a devenit full time job, după cum spune chiar el: „Liber profesionist, proaspăt ieșit din sistem și mândru de asta. Am dat la schimb job-ul pentru pasiune. Acest site este rezultatul alegerii mele. Despre… ingrediente, cooking, rețete, prăjituri, mâncarea cea de toate zilele, mai sofisticată sau nu, despre arome, gusturi cu și din pasiune.” Cool!
Odată cu trecerea timpului, Cezar a observat că oamenii reacționează foarte bine la dulciurile pe care le făcea, așa că s-a hotărât să posteze numai despre acestea. La îndrumarea iubitei sale, s-a apucat de făcut și torturi pentru amici, iar de aici a început noua lui aventură: BaKings!
Torturile super fresh și extrem de arătoase au început să aibă priză din ce în ce mai mare la amicii săi, iar din recomandări orale Cezar a ajuns să aibă o mulțime de comenzi și în același timp s-a văzut nevoit să-și caute un spațiu pentru laboratorul propriu deoarece cuptorul de acasă nu mai făcea față. Cam tare, nu?
Ceea ce mi se pare cel mai mișto este că nu știe niciodată de la început cum va arăta rezultatul final. Se lasă ghidat de inspirație și totul prinde contur în timpul procesului de creație. Exact așa face și Ana, la fel fac și eu cu textele mele și tocmai de aceea sunt tot mai convins că noi doi nu ne-am întâlnit întâmplător.
Mă bucur mult că am avut ocazia să-ți prezint povestea omului care a făcut din torturile sale niște opere de artă și care a dobândit popularitate natural, fără agenții de PR în spate, fără mii de euro aruncate pe campanii, fără un plan de business super elaborat, ci doar cu ajutorul pasiunii și al talentului care îi este recunoscut de tot mai mulți oameni.
Eu mă număr printre ei și știu clar de unde îmi voi comanda viitorul tort! 🙂
Cu drag, DaddyCool
P.S: Mulțumesc foarte mult celor două „cameramanițe”, sărbătorita Ingrid și super mămica ei, Ana Novic!
Au făcut o treabă excelentă! 🙂
Mulțumesc, David Ghișa pentru fotografii!
