Participarea la Titans Triathlon, primul triatlon din București și totodată primul meu eveniment de acest gen, s-a lăsat cu foarte multe lecții învățate. În primul rând, trebuie neapărat să fii foarte bine pregătit pentru un asemenea eveniment. Și, printre multe altele, sfârșesc prin a spune cu tărie că, în viață absolut nimic nu ne poate împiedica să facem performanță! Indiferent de domeniu.
Să participi la un triatlon nu e un lucru ușor. Chiar și atunci când e vorba despre o competiție pentru amatori. În general, pentru competițiile sportive trebuie să fii bine pregătit, dacă vrei să ai parte de rezultate. În sport este exact ca în viață. Cu cât te pregătești mai bine, cu atât mai bun și mai experimentat vei fi. Indiferent de „job”, performanțele vin odată cu experiența.
Participarea la Titans Thriatlon a avut ca scop principal promovarea ideii de mișcare, indiferent de ocazie. Dar, chiar și așa, am vrut să-mi demonstrez că pot să merg 10 kilometri pe bicicletă și să scot un timp decent. Chiar dacă n-am mai avut timp de sport în ultima perioadă, iar asta se vede.
„În ultima perioadă eu și sportul nu am fost chiar cei mai buni prieteni…”
M-am focusat foarte mult pe proiecte care m-au solicitat din punct de vedere intelectual și nu prea mi-a mai rămas timp și de sport în ultimele luni. Cel puțin nu așa cum mi-aș fi dorit și cum am fost obișnuit de-a lungul timpului. Nu e ușor să fii full time professional, full time blogger, full time dad, full time husband. 🙂
Știind că voi participa la triatlon, la proba pe bicicletă, mi-am propus să mă antrenez înainte, ca să nu-mi dau duhul în timpul competiției. :)) Am vrut să fac asta 5 zile la rând înainte de competiție. Mi-a ieșit o singură dată. Un dus-întors până la Băneasa, din zona în care stau. 24 de kilometri făcuți într-o oră, printre mașini și piste lipsă pentru bicicliști. Un timp decent, mai ales că la triatlon urma să avem benzi special rezervate. Deci nu mă loveam de obstacole, printre care și teama de a nu fi călcat de vreun șofer pe șosea. :))
Am ajuns la triatlon cu gândul să mă distrez, în primul rând. Ceea ce s-a și întâmplat, chiar dacă am fost descalificați chiar de la prima probă. :)) Cum spuneam, trebuie să fii foarte bine pregătit pentru un astfel de concurs. Pentru colegul meu, Ștefan, proba de înot s-a dovedit a fi mai dificilă decât părea, așa că s-a văzut nevoit să abandoneze. Ceea ce însemna, teoretic, faptul că nu puteam concura mai departe fiindcă nu avea ce ștafetă să-mi dea. Nu m-am supărat pe el și am înțeles perfect situația. Știam că nu a avut timp să se pregătească. Iar pe el l-a consolat faptul că a abandonat după Dorian Popa. Despre care știm cu toții cât de prieten cu sala de sport este. Așadar, no worries, Ștefane! Se întâmplă și la case mai mari.
„La triatlon, ca la orice competiție, trebuie să îți depășești limitele, indiferent de context…”
Deci puteam să o las baltă și să nu mai continui. Dar am ales să merg mai departe, exact ca și cum echipa mea era încă în concurs. M-am urcat pe bicicletă și i-am dat bice. Voiam să termin cei 10 kilometri pentru că așa îmi propusesem. Da, m-am simțit puțin prost când treceam pe lângă bornele care trebuiau să valideze cipul de pe picior la fiecare tură făcută. Dar mai bine m-am simțit știind că nu am abandonat și că mi-am văzut de treabă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
La început de cursă, mi s-a părut că voi obosi mai repede decât credeam. Iar pentru câteva secunde mi-am pus problema dacă voi reuși să îmi gestionez energia cum trebuie ca să termin în condiții bune. Și, mai ales, să nu abandonez. Chiar dacă puteam să o fac pentru că nu mai eram în concurs. No way, Jose! Sunt prieten bun cu ambiția. 🙂 În final, mintea și corpul meu au făcut pace, iar împreună au ajuns la final, fără probleme „tehnice”.
„Mintea limpede controlează corpul pentru a ajunge la rezultatele dorite.”
La start mă aștepta Bogdan, ca să-i dau ștafeta pentru proba de viteză. Am ajuns fără ea (v-am spus deja de ce), dar l-am încurajat să-i dea înainte pentru că am venit acolo ca să susținem sportul, nu ca să câștigăm. A durat doar o secundă ca să înțeleagă, apoi a dat bir cu fugiți, ca să mă exprim în ton cu situația. :)) A terminat cursa cu bine, deși cu o seară înainte petrecuse la Summer Well, deci nu era nici el în cea mai bună formă. :))
În final, am primit medalii, am transpirat, ne-am atins obiectivele, deci misiunea a fost îndeplinită. Mulțumesc, băieți! A fost o experiență foarte interesantă, iar voi sunteți niște tați grozavi.
Ce am învățat din participarea la triatlon?
- Sportul este o parte esențială din viața noastră. E recomandat cât mai des, cât mai mult, în orice combinație, pe orice anotimp. Face minuni pentru corp și minte. 🙂
- Mintea limpede controlează corpul pentru a ajunge la rezultatele dorite. Orice sportiv de performanță (sau nu) care are parte de rezultate impresionante, are și o minte limpede.
- Sportul prinde aripi din ce în ce mai mari în rândul copiilor. Cel puțin așa mi s-a părut… sau asta îmi place să cred.
- Absolut nimic nu ne împiedică să facem performanță. Noi suntem singurii care ne putem pune astfel de piedici. În sport, cel puțin, rezultatele vorbesc de la sine. Iar atunci când îți dorești foarte tare ceva, cu siguranță îl vei obține. Tipul de mai jos este cel mai bun exemplu. Nu-l cunosc, dar mă înclin în fața lui și a celor ca el, pentru care am un respect enorm.
La final de zi, am fost mulțumit de ceea ce am realizat. A fost o experiență pe care nu o voi uita prea curând. Mulțumesc echipelor Bucharest Sport Club și Campofrio pentru că mi-au dat șansa să fac parte din acest eveniment frumos! Ne vedem la anul! 🙂
Cu drag, DaddyCool!
Credit foto: Radu Cristi/ www.fotonebunia.com și arhiva personală
