Sunt îndrăgostit de natura de orice fel. Și am marele noroc să am alături de mine o femeie care împărtășește aceeași dragoste pentru ea. Iar din doi oameni care petrec mult timp în aer liber, nu prea avea cum să iasă un copil care să nu se simtă ca peștele în apă atunci când e afară. Zilele petrecute în Zanzibar mi-au adus multe revelații. Iar una dintre ele a fost că natura e tot ce îi trebuie unui copil ca să fie 100% fericit.
Pentru mine a fost incredibil cât de repede s-a adaptat Ingrid la condițiile din Zanzibar. Totul e foarte diferit pe aici. Începând de la oameni și religie, continuând cu temperaturile, mâncarea, stilul de viață. Absolut totul este din altă lume, muuult mai departe de lucrurile cu care sunt obișnuiți europenii. Chiar și noi românii, care nu am ajuns încă la un nivel de trai cu care ne putem lăuda. 🙂 Cu toate acestea, prefer de o mie de ori viața super simplă, deloc sofisticată, dar plină din atât de multe puncte de vedere. Prefer de o mie de ori mai mult să fiu unul cu natura, în mijlocul palmierilor, într-un tricou și să-mi fie cald decât să petrec timp printre betoane și o grabă continuă pe care o simt în aer. Și, Doamne, ce bine că și fiica noastră e la fel.
Încă de când am ajuns la Kae Funk, resortul la care suntem cazați, Ingrid s-a simțit ca acasă. Avem o curte plină cu nisip, palmieri, muuultă verdeață și animale sălbatice pe ici, pe colo, iar oceanul este la o distanță de 2 minute de mers pe jos. E un loc cu atât de multă energie frumoasă încât pur și simplu îți vine să nu mai pleci acasă.
Se pare că la fel crede și Ingrid, care e mascota resortului, fiind singurul copil de pe aici. 🙂 Se trezește în fiecare dimineață la 06:30 cu poftă de viață. Mergem la micul dejun, unde mâncăm fructe proaspete și bem un suc la fel de fresh. Nu are rost să vă mai spun că fructele au un gust infinit mai bun aici decât ce găsim acasă, nu? 🙂 Iar apoi începe aventura zilnică alături de micul nostru Mowglingrid. E toată ziua cățărată pe bar, pe mese, pe scări. Aleargă prin grădină și e curioasă de absolut orice e în jur. Stă toată ziua doar în haine lejere, cu pletele în vânt și se distrează cu fiecare lucru ieșit în cale.
Apoi mergem la ocean. Unde ori își face somnul de la prânz pe un șezlong, printre copaci, în timp ce eu și Ana facem o baie, ori aleargă de mama focului printre turiști și căței, dacă mergem la plajă ca să prindem apusul. Locul în care stăm este singurul de pe insulă în care apusul se vede incredibil de frumos, așadar seara e plin cu turiști veniți de pe la celelalte resorturi. Imaginați-vă, deci, că e chiar o super atmosferă. 🙂
Cred că prietenia copilului cu natura este benefică , terapeutică, molipsitoare!
Dacă nu apucăm să ajungem la ocean în jurul prânzului, Ingrida doarme pe un pat-balansoar pe care îl avem în curtea cazării, dar e tot ea cu natura, în aer liber, printre oameni, agitație și muzică bună. Adevărul e că singurul moment în care ne retragem în bungalou este atunci când ne culcăm seara. Chiar și așa, Ingrid adoarme tot afară, pe pat, apoi o mutăm în cameră când alegem să ne încheiem și noi ziua.
Suntem în perioada lui „Ce e asta?”, așadar i-am răspuns la toate întrebările. Despre șopârle mici, șopârle mari, bondari, păianjeni, crabi, lilieci, maimuțe, nuci de cocos, palmieri, nisip, scoici, apa oceanului, valuri, oamenii de culoare etc. Îi place tot ce are natura mai bun să-i ofere, mai puțin păianjenii. O înțeleg, pe ăștia nici eu nu prea îi plac. 🙂
Mă întrebam cum se va adapta Ingrid la un loc 100% diferit de mediul în care e obișnuită, însă faptul că am călătorit cu ea foarte mult și-a spus cuvântul. În Zanzibar s-a comportat ca și cum a ajuns acasă.
Și știți ce mi s-a părut tare de tot? Faptul că Ingrid a fost extrem de comunicativă și prietenoasă cu localnicii. Mă întrebam cum o să perceapă diferența de culoare a pielii și faptul că sunt diferiți. Păi, în primul rând ea era cea exotică pentru ei. Copiii, mai ales, își doreau mereu să o țină în brațe. Și nu aveau nici o jenă în a veni să o atingă, să interacționeze cu ea. Lucrul ăsta nu prea îi place, în general. Ingrid vrea să fie cea care deține controlul și nu îi place să facă nimic forțat. În cele din urmă, s-a adaptat și s-a integrat atunci când a avut ocazia. Mai ales dacă ea a fost cea care a inițiat socializarea.
Însă interacțiunea cu adulții e cea mai savuroasă. Dacă mergem în oraș le zâmbește tuturor, îi salută cu „Jambooo”, le face cu mâna etc. Îi face o super plăcere să fie printre ei și se bucură de fiecare om, mașină, scooter, bicicletă care îi apare în cale . Ceea ce este, well, foarte tare.
Am spus pe Facebook faptul că nu cred că există un lucru mai frumos decât un copil una cu natura, alergând pe malul oceanului, vizibil fericit și entuziasmat de tot ce are în jur. Continui să cred asta. Și să fiu sigur că natura este, într-adevăr, singurul lucru de care un copil are nevoie ca să fie fericit. Pentru că îi oferă atât de multe oportunități să se dezvolte și să învețe lucruri despre plante, animale, fenomene, oameni, încât nu știu ce altceva i-ar mai trebui.
Am uitat să respectăm și să protejăm natura. Tocmai de aceea cred că e foarte important să creștem o nouă generație de oameni care vor face asta!
Indiferent de locul în care ne aflăm, cred că trebuie să le insuflăm copiilor dragostea pentru natura din jurul nostru. Respectul pentru plante, pentru animale, pentru toate lucrurile frumoase. Fără de care, într-un final, Pământul pe care îl populăm nu ar mai fi la fel. Și pe care avem datoria să-l protejăm. Cred că am uitat să facem asta. Și îmi doresc o generație de micuți care să salveze ceea ce oamenii strică într-un mod atât de barbar.
Dragilor, indiferent unde vă aflați, conectați-vă copiii cu natura. Dați-le ocazia de a se afla în mijlocul ei și de a explora. Sunt sigur că în acest fel ambele tabere vor fi fericite. Părinții, fiindcă odraslele nu vor avea nevoie de mare lucru să fie fericite și să se joace. Dar mai ales copiii fiindcă vor avea ocazia să vadă pe viu ce înseamnă o viață simplă, dar care se trăiește cu adevărat. 🙂
Cu drag, DaddyCool!
