Lemn sau plastic? Asta e întrebarea. De la 3 luni până la 7 ani am copilărit la țară. A fost cea mai frumoasă parte a copilăriei mele. O parte pentru care voi fi mereu recunoscătoare. A fost acea parte care a sădit în mine obiceiuri simple, fără de care azi nu mă simt întreagă. Bunicii mei sunt cei care mi-au luminat acești ani de început, așa cum au știut ei mai bine. Cu drag, cu blândețe, cu modestie. Ei bine, în acest mod vreau să ne creștem și noi copiii.

Împreună cu bunicul meu am făcut toate muncile câmpului și ale pădurii. Am îngrijit împreună animalele și am păzit pepenii în coliba făcută chiar de noi. Iar cu bunica mea am îngrijit de casă și de verișorii mai mici. Dar, mai ales, am descoperit dragostea pentru grădină și respectul pentru mâncarea din farfurie. Mâncare muncită cu mâinile goale. Totul muncit de mâinile noastre. De la tăiat bucăți de lemn pentru sobă și foc la plită, la altele de acest gen.

Nu sunt absurdă sau categorică. Nu îmi place să mă duc în extreme. Singura extremă, poate, este cea de curățenie pe străzi, mai ales în spațiile verzi. În cazul ăsta  sunt categorică! Ah da, și în privința respectului pentru tot ce ne înconjoară!

Se face aproape un an de când am descoperit minunatele jucării Vulps Toys. M-am gândit dacă să îi plac sau nu pentru că jucăriile lor vin de la copaci. În final, am decis să îi plac. Pentru că au mâini magice, suflete mari și bune. Pentru că au o poveste frumoasă. Pentru că și-au urmat visul comun și pentru că și ei visează și se străduiesc să facă lumea din jurul lor un loc mai bun.

Noi am ales jucăriile din lemn de la Vulps Toys. Pentru că au o poveste, iar pentru mine povestea e foarte importantă. În plus, și ei se străduiesc să protejeze mediul cât mai mult, fiind un business de familie.

„Eu (Matei) și Maria am descoperit, după ce ne-am cunoscut, că ne place foarte mult să meșterim, să reparăm. Ne place lucrul manual. De fiecare dată când este ceva de făcut prin casă sau de reparat încercăm noi mai întâi și abia după chemăm un specialist. Eu am lucrat în consultanță și am scris multe proiecte pe fonduri, dar nu pot să zic că meseria asta mă atrăgea în mod special. Așa că, într-o discuție cu Maria, după ce a venit Alex pe lume, ne-am întrebat de ce nu facem ceva și pentru noi? Așa că am scris un proiect pentru atelierul de jucării din lemn. Pe care l-am câștigat și așa a apărut Vulp’s Toys. Niciunul dintre noi nu știa nimic despre cum se fac jucăriile din lemn, dar cu multă muncă, am descoperit încet încet, ce înseamnă.

Am încercat să ținem o linie. Toate jucăriile pe care le-am făcut sunt de design propriu. Tot lemnul cumpărat provine din exploatații legale și totul este cu acte. De asemenea, deși costul cu materia primă în realizarea unei jucării handmade este mai mic decât manopera, am avut tot timpul grijă să minimizăm risipa. De asemenea, există multe articole care demonstrează faptul că jucăriile din lemn sunt mult mai bune față de cele din plastic.

Lemn – natural / Plastic = chimic

Lemnul rezistă mai mult și mai bine.  Există cazuri în care lumea se atașează atât de mult de ele încât le păstrează pt următoarea generație. Chiar dacă le arunci la gunoi, lemnul este biodegradabil, plasticul nu. Fără să ne mai gândim la jucăriile cu baterii. Nu mai zic de faptul că sunt mult mai sigure pentru copii. În plus, ele sunt produse cu valoare adăugată mare, lucru foarte rentabil pentru o societate, în loc să exporte resurse naturale.”

În acest link puteți vedea cum se realizează o jucărie din lemn, dar și cum se străduiesc să facă risipă minimă.

Mi-au promis că se implică activ în replantări, iar asta chiar m-a liniștit. În final, cel mai important este să dăm și înapoi, nu doar să luăm.

Eu, ca artist, voi aprecia mereu povestea și calitatea. Aleg mereu să susțin lucrul manual și afacerile mici de familie. Apreciez și înțeleg la alt nivel toată munca și dedicarea și îmi doresc ca, odată povestite aceste detalii, să vă inspir și pe voi să faceți același lucru.

Vrem ca Ingrid să aibă o cameră cu puține jucării, de o calitate bună, care să fie educative și sustenabile!

În ultimul timp m-am tot gândit că nu este sănătos pentru Ingrid să aibă o cameră cu multe jucării din plastic, de la care nu are multe de învățat. Și că este mult mai sustenabil să folosească puține jucării, dar de super bună calitate. Din lemn și fetru, cărți, culori pentru pictat, creioane colorate și câteva chestii mai actuale. Cum ar fi nisipul chinetic sau o plastelină non toxică.

Îmi doresc să își mai inventeze jucării, așa cum făceam și eu la bunicii mei. Uneori îi povestesc cum bunicul meu îmi făcea păpuși din păpușoi (porumb) sau cârpe și mă ascultă fascinată. Iar de câte ori am ocazia chiar îi fac și eu din tot ce ne oferă natura. Îmi doresc foarte mult să își dezvolte latura creativă.

Nu îi putem refuza tot ce vede, dar o putem învăța să aprecieze calitatea și, mai ales, povestea jucăriilor și jocurilor pe care le are. Noi căutăm mereu să trăim pe cât de echilibrat putem.

Nu îmi place deloc consumerismul cu care ne luptăm și caut tot mai mult să ne detașăm de el. Mai avem de lucrat la acest capitol, dar sunt mândră că am conștientizat și am început să evoluăm acasă în acest sens.

Visez la o lume fără plastic. O lume atentă la ce înseamnă respectul pentru tot ce primim și, mai ales, la conștiința de a da înapoi.

Știu că este greu, ne-am cam obișnuit cu viața asta de plastic, vorba melodiei: „Life in plastic is fantastic”.

Eu nu mă regăsesc și nu susțin această afirmație. Știu că putem înlocui plasticul foarte ușor, de fapt. Nu trebuie decât să deschidem sufletul și mintea, să iubim mai mult mediul și să devenim mai creativi. Să ne dăm puțin în spate și să ne imaginăm ce se întâmplă cu lucrurile din plastic aruncate la gunoi. Apoi, dacă înțelegem realitatea în care trăim, să căutăm variante de a înlocui plasticul.

De exemplu, cei de la Fără Plastic au postări foarte interesante în acest sens. Atât despre înlocuirea lui cu diverse texturi sănătoase pentru toată lumea, iar bambusul face magie în cele mai multe cazuri, cât și despre urmările plasticului în mediu. Totul este să ne deschidem și să acceptăm variante noi. Pentru că ele există și sunt chiar unele bune.

Eu cred că ar fi minunat să începem să luăm doar cât consumăm, să consumăm atent și inteligent, conștient, empatic și cu recunoştință. Să luăm mai puțin din ce nu se degradează.

Aud foarte des: „Copilului meu nu o să îi lipsească nimic. Nu rezist să nu îi iau tot ce vrea”. Oameni buni, stiți ce facem cu gândirea asta? Creștem niște viitori adulți cu mentalitatea că totul li se cuvine. Nu este necesar ca un copil să primească TOT! Ei nu au nevoie de atât de mult. Noi le implementăm asta pentru că mulți dintre noi nu am avut.

Ei ce fac cu tot ce primesc? Câte secunde apreciază o jucărie!? Noi avem datoria de a-i învăța să respecte, să fie recunoscători și să ofere înapoi. Doar așa vor crește armonios, noi vom fi împăcați și planeta nu va avea de suferit.

Sper că v-am dat măcar puțin de gândit și mai sper ca partea materială să mai piardă din teren în fața părții emoționale și spirituale.

Cu drag, Ana.