De când sunt mamă, am învățat să iubesc simplu și cu totul, în tihnă, fără grabă, fără să gândesc, fără să cer ceva în schimb, fără să clipesc și, uneori, chiar fără să respir. Iubirea pentru copil e, printre multe altele, o super putere pe care o avem.

Tot de când sunt mamă am aflat că există femei care sunt menite să fie mame și… femei.

Pentru mine, tot ce s-a întâmplat de la nașterea lui Ingrid și până acum a fost natural. Nu am avut momente de panică lângă copila mea cu ochi ca marea. Poate când eram gravidă mai aveam o urmă de dubiu pentru că vedeam în jur viitoare mame care își luau în mână burțile și le vorbeau, le vedeam cum se pregăteau amănunțit cu toate cele pentru întâmpinarea micului pui și alte lucruri de acest gen.

Eu și Ingrid am avut o relație puternică încă de când am știut că e acolo, în burtică, dar totul la nivel senzorial. Fără prea multe vorbe. Am muncit până în săptămâna cu numărul 41 de sarcină, am alergat mereu cu job-ul ca o albinuță, am făcut mișcare în apă până în luna a 8-a de sarcină și am considerat că starea mea de spirit pozitivă este lucrul de care ea avea nevoie acolo, în burtică. Ca să îi pot transmite iubirea prin energie bună. Iar dacă eu mă simțeam bine, și ea se simțea bine.

Noi nu am pregătit nimic în așteptarea ei: nu tu haine, nu tu pătuț, nu tu alte nebunii. Am considerat că ea va avea nevoie de sân, de iubirea noastră, de liniște și de pace. Bebelușii nu au nevoie de lucruri, oamenii au! Ei au nevoie de iubirea părinților. În primele luni, mama este universul lor, confortul, liniștea, hrana, siguranța, TOT.

„Bebelușii nu au nevoie de LUCRURI! Au nevoie de iubirea părinților!”

Tata este acolo 100% pentru mamă și puiul lor, cu răbdare și grijă, cu înțelegere și dedicare, cu convingerea că vor avea și ei momentul lor.

Așa am simțit eu că este cursul natural și sunt recunoscătoare că iubitul meu a înțeles cu totul, a fost acolo cu totul, iar asta se reflectă acum atât în relația noastră, cât și în relația lor.

Bineînțeles că tot ce vă povestesc eu aici este despre experiența mea. Fiecare persoană alege cum să își crească puiul.

Știu că este greu să te ocupi și de carieră și de copil, mai ales să le faci bine pe amândouă, dar asta ține de proiecțiile fiecăreia dintre noi.

Așa că dragi mame, eu cred în mine și în puterea mea de a le face bine pe toate, cu zâmbetul pe buze. Uneori foarte obosită, fără prea multe puteri rămase, dar mereu gata să o iau de la capăt! 🙂

„Noi, mamele, avem super puteri! Iubirea e una dintre acestea!”

Cred și în voi! Și vreau să credeți și voi în puterile pe care le aveți. Noi, mamele, avem super puteri! Iubirea este una dintre acestea! Suntem binecuvântate! Să nu uităm să prețuim acest dar. Și să ne bucurăm de momentele unice pentru că ele se întâmplă ACUM și nu mai vin înapoi! 🙂

Fetelor, voi ce fel de super puteri aveți?

Cu drag, Ana. MommyCool, mama lui Ingrid, soția, iubita și cea mai bună prietenă a lui DaddyCool, stăpâna Sashei și a lui Missy, fiica mamei mele, sora fraților mei și prietena prietenilor mei.

Foto: Ciprian Strugariu

Lasa un mesaj

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.