Am citit și am auzit nenumărate mituri despre viața în 2 după venirea pe lume a unui copil. Din păcate, multe dintre povești nu sunt prea pozitive, iar unele au chiar și un sfârșit trist.
Aici intervine întrebarea firească pe care și-ar pune-o multă lume după citirea unui articol în acest sens ori după ce a auzit părinți plângându-se de cât de multe nopți nedormite au la activ, cât de tare s-au înstrăinat în viața de cuplu și cum oboseala a ajuns la așa cote că nici măcar timp să se sărute nu mai au.
Să fie oare chiar atât de tragică sosirea pe lume a unui copil? Chiar vine la pachet cu nopți nedormite, oboseală, stres și dispariția vieții în doi?
În primul rând, vreau să încep prin a-ți spune că totul este strict părerea mea legată de acest aspect și evident că mă raportez la ceea ce se întâmplă în familia noastră.
Din punctul meu de vedere, este o problemă cu care te poți confrunta extrem de ușor dacă nu ești foarte atent la anumite aspecte și dacă nu stai bine la capitolul „echilibru emoțional”. Atât tu ca și părinte, dar și tu, în postura de partener într-un cuplu.
Dacă este pentru prima dată când ai un copil, bineînțeles că absolut totul e nou, iar acest „nou” îți captează întreaga atenție. Ești în permanență atent la nevoile bebelușului, de la felul în care respiră, la culoarea pe care o are pielea, la cum plânge, la cum își face nevoile etc. Și e perfect normal, tocmai ce ai dat viață unei ființe și îți dorești foarte mult ca totul să fie în regulă. Ești emoționat, entuziasmat, dar și foarte speriat în același timp pentru că, indiferent cât de mult te-ai documentat înainte, nimic nu se compară cu realitatea pe care tocmai o trăiești. 🙂
Dar toate aceste senzații și trăiri noi își pierd din intensitate odată cu trecerea timpului. Intră într-un echilibru. Lucrurile devin din ce în ce mai normale și, cumva, totul ți se pare firesc. Sau nouă, cel puțin, așa ni s-a întâmplat.
Cred foarte tare că unii oameni sunt meniți să fie părinți. Și cred la fel de tare asta despre mine și Ana. Eu îmi doresc să am o familie și copii încă de când am înțeles exact ce înseamnă cu adevărat, iar Ana la fel, s-a văzut dintotdeauna mamă.
Am o plăcere nebună să povestesc tuturor cum am simțit mereu că voi avea o fetiță prima dată și am fost din cale afară de fericit când am aflat că așa va fi. Logic, important era să avem un copil sănătos, dar e o senzație aparte atunci când realizezi că, într-adevăr, ai o relație specială cu cineva, acolo sus.
Tocmai din acest motiv mi s-a părut un lucru extrem de natural să o văd pe Ingrid acasă, în pătuțul ei, făcând parte din familia noastră.
Când am adus-o acasă, am simțit că plutesc. Mi-am dat seama cât de mult mi-am dorit să ajung la acel moment. Și cât de bine mi se potrivește jobul acesta nou, de „tată”, deși nu apucasem să îl experimentez decât „de la distanță”. Adică ea era în lumea ei, în burtică, iar eu aici, într-un univers cu totul diferit. Acum eram împreună de aceeași parte și știam sigur că ne vom bucura de o călătorie extraordinară.
Sigur, un copil îți schimbă viața încă de când începe să se dezvolte în burtica mămicii sale. Total. Din acel moment începi deja să te gândești la faptul că, de atunci înainte, veți fi 3 (poate chiar și mai mulți), așadar conceptul de „noi doi” va dispărea în proporție de 90%. Pentru că nu ai cum să nu iei în calcul copilul tău. Ar însemna să fii extrem de egoist ori total nepregătit, dar eu consider că pregătiți nu suntem niciodată, însă dispuși să ne adaptăm și să învățăm trebuie să fim tot timpul.
Din poveștile celor din jur încercasem să mă pregătesc psihic pentru primele nopți nedormite. Auzisem și noi că bebelușii nu prea dorm, că se trezesc des ca să mănânce, că trebuie să fim atenți la orice detaliu pentru că schimbă mediul cu unul total nou și pot reacționa în diverse feluri, că apar colicii etc. Dar eu am simțit că cel mai important lucru în toată această ecuație este ca noi să fim calmi și să avem în casă energie bună, pozitivă.
Iar dacă Ana nu va putea pentru că va fi după naștere, obosită, epuizată, eu voi încerca să le transmit amândurora gândurile mele bune, astfel încât nimeni să nu ajungă să fie povara nimănui.
Cumva, am refuzat încă din start să cred că vom avea parte de nopți nedormite și stres.
Mă crezi sau nu, a funcționat! Ingrid s-a adaptat foarte bine în lumea în care tocmai ce intrase, în casă, cu noi, cu tot. Nu tu nopți nedormite, nu tu urlete, nu tu stres, nu tu colici. Și știu și de ce! Pe lângă faptul că noi am fost relaxați, Ana a știut încă de la început cum să se poarte cu ea. I-a transmis mereu siguranța că e lângă ea, că o protejează, că îi va fi alături la fiecare pas.
Desigur, a trebuit să se trezească în timpul nopții ca să o hrănească, era foarte obosită după operație, s-a întors în atelier la 5 zile după naștere, deci acumula și mai multă oboseală, dar faptul că trebuie să fie o mamă exemplară i-a dat o putere fantastică. Eu îi spun mereu că este „Super Woman”. Să renunți tu la atelier cu doar 3 zile înainte să naști și să te întorci înapoi la 5 zile după naștere, asta înseamnă să fii femeie bionică! 🙂
Așa cum îți spuneam mai sus, intervine și faptul că atenția amândurora se concentrează aproape în totalitate pe copil. Ce îți mai rămâne o concentrezi pe lucruri care îți fac plăcere și… mai rămâne ceva și pentru viața de cuplu?
Foarte puțin, e adevărat, dar e timp și pentru asta. Trebuie doar să fiți amândoi foarte atenți cum îl gestionați.
Evident, nu veți mai face sex în fiecare noapte pentru că este, practic, imposibil, dar săptămâna are, totuși 7 zile, iar luna cel puțin 30.
Și până la urmă, ce atâta sex nebun în fiecare seară? În cazul de față, sunt bine venite astfel de pauze pentru ca, în momentul în care aveți din nou liber la așa ceva, să fie cu la fel de multă pasiune.
Sunt cupluri care nu au copii și uită să facă sex cu lunile, așadar nu ai cum să arăți cu degetul niște proaspeți părinți că și-au scos amorul din calendar o bucată de timp. Sunt realmente îndreptățiți.
Pe lângă sex, e foarte important să îți găsești mereu timp să îți complimentezi partenerul. Este o altă soluție ca relația să nu se ducă pe apa sâmbetei doar pentru că acum aveți un copil.
Dacă ești prea obosit/ă să vă „cuplați”, nu uita să îi amintești partenerului de ce vă iubiți, ce vă unește atât de tare, ce părinți minunați sunteți, ce sprijin enorm îl reprezintă pentru tine etc. Habar nu ai cât de mult ajută moralul cuplului astfel de momente. Și e o soluție foarte bună să treceți peste momente tensionate, în caz că se ivesc.
Viața socială. Se mai pune problema de așa ceva?
Sigur că da. Părinții pot și trebuie să se distreze. Normal, nu în primele săptămâni de viață ale bebelușului, dar apoi sigur te poți rupe două ore de acasă ca să iei o gură de aer proaspăt, să mergi la un eveniment, să schimbi impresii și să bei un pahar cu prietenii tăi.
Cu cine lași copilul?
1 – Cu bunica, bunicul, sora, bona etc. (sigur se va obișnui cu un membru al familiei în tot acest timp).
Dacă vrei să mergi la un eveniment pe timpul serii, de exemplu, ori la o plimbare cu bicicleta în parc dar alăptezi și vrei să nu schimbi asta, există soluții. Îi lași lapte în frigider, în pungi special create pentru acest lucru. Nu lapte praf, nu alt fel de lapte, ci chiar pe al tău. Când bebe se trezește, persoana care are grijă de el încălzește laptele în biberon și îl hrănește fără nici un fel de problemă. Nu schimbi nimic în tabieturile lui, iar laptele lăsat în pungi nu își schimbă deloc proprietățile. Așadar, ai rezolvat o dilemă!
2 – Îl iei cu tine!
Ca să ai viață socială nu înseamnă neapărat că trebuie să ieși la club. Te poți vedea cu prietenii în locuri fără prea multă gălăgie, lipsite de fum, unde te poți bucura în voie de compania lor. Bebelușul ți se poate alătura, fie în cărucior, fie într-un marsupiu, de exemplu. Oricum, în cele mai multe cazuri ei dorm, așadar aproape că nici nu-l vei simți. Iar dacă se trezește, tu vei fi acolo, iar el va fi fericit.
Soluții ca să fiți părinți responsabili, dar în același timp să continuați să faceți parte dintr-un cuplu sănătos și activ social există. Trebuie doar să fiți echilibrați și să nu uitați să comunicați unul cu celălalt!
Să nu crezi că nu o luăm și noi pe arătură din când în când. Ni se întâmplă să ne cufundăm prea tare în muncă și proiecte, dar norocul nostru este că nu uităm niciodată să vorbim, iar atunci când simțim că o luăm pe ulițe diferite ne redresăm repede și revenim pe calea din mijloc, unde avem întotdeauna loc amândoi!
CONCLUZIA: Din punctul meu de vedere, MITUL părinților care nu mai au nici un fel de viață este cam un SHIT! 🙂
Cu drag, DaddyCool!
